Se-ntorc cocori, doar tu nu mai revii,
Să frângi tăcerea iernii dintr-o dată,
Pe câmpuri verzi și-n ramuri aurii,
Inima-mi tremură, de dor îngreunată.
E ziua cât e noaptea de egală,
Dar în lăuntru-mi umbra e mai grea,
Căci soarele ce-mi bate în beteală,
Nu poate încălzi absența ta.
Se-mparte lumea-n două, fix pe jumătate,
O parte-i floare, alta e suspin,
Iar dorul meu, de dorul tău se zbate,
Ca un lăstar sub cerul de pelin.
Zăpada s-a topit în râuri reci,
Pământul prinde viață sub picioare,
Dar tu rămâi pe drumul ce te duci,
O rană deschisă-n plină sărbătoare.

Equinozio di nostalgia

Tornano le gru, ma tu non torni ancora,
a infrangere il silenzio dell’inverno;
tra i campi verdi e i rami dell’aurora,
il cuore trema, in un affanno eterno.
È il giorno uguale alla notte profonda,
ma dentro me l’ombra si fa più fitta;
la luce che tra i fregi si diffonde
non scalda la tua assenza, mai sconfitta.
Si spacca il mondo a metà, nel suo cammino:
una parte è fiore, l’altra è un sospiro;
il mio dolore cerca il tuo destino,
come un germoglio in un amaro giro.
La neve si è sciolta in rivoli gelati,
la terra sotto i passi si risveglia;
ma tu resti nei tuoi sentieri andati,
ferita aperta che il mondo non sorveglia.

Traducerea versurilor din limba română în italiană a fost realizată de autoare

by

Referinţă Bibliografică

Camelia Opriţa: Se-ntorc cocori, doar tu nu mai revii,/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 21 martie 2026