În peisajul cultural românesc contemporan, există figuri a căror distincție provine dintr-o tăcere rodnică și din modestia cu care își construiesc opera. Doina Drăguț reprezintă acest model rar de intelectual complet, reușind să unească două universuri aparent divergente: matematica și literatura.
O simetrie a spiritului: De la catedră la pagină
Absolventă a Facultății de Matematică, Doina Drăguț a adus în scrisul său o claritate și o structură specifice științelor exacte. Pentru domnia sa, literatura nu este doar inspirație, ci o construcție logică a sufletului. Romane precum Pelinel, Miezul inimii sau Tot înainte nu sunt doar narațiuni, ci hărți emoționale trasate cu precizia unui matematician care înțelege infinitul. Această dualitate i-a permis să rămână o prezență discretă, dar cu o forță creatoare care impune respect și admirație.
„Constelații Diamantine”: Un sfert de cer pentru scriitori
Din anul 2010, numele Doinei Drăguț se confundă cu destinul revistei de cultură universală „Constelații Diamantine”. Fondată la Craiova, publicația a devenit sub coordonarea sa un pol de atracție pentru scriitori din întreaga lume. În calitatea sa de director, a demonstrat o capacitate organizatorică remarcabilă, menținând un standard de înaltă calitate și coordonând o redacție internațională cu o mână sigură, dar plină de tact.
Opt ani de recunoștință
Dincolo de meritele literare și manageriale, distincția doamnei Doina Drăguț rezidă în generozitatea sa discretă. Pentru mine, acești opt ani de găzduire în paginile revistei au reprezentat mai mult decât o simplă colaborare; au fost o lecție de statornicie și un privilegiu de a face parte dintr-o veritabilă familie culturală. Să fii primit în această „constelație” timp de aproape un deceniu este dovada încrederii pe care domnia sa o acordă creatorilor de frumos.
În semn de prețuire pentru această dublă vocație, am așezat gândurile mele în câteva versuri:
Geometria unei inimi discrete
Între cifre reci și versul care doare,
Ați construit un pod de aur și lumină,
O minte de maestru, calculând sub soare
Cum infinitul în cuvinte se înclină.
Cu rigla logicii ați desenat destine,
Dar sufletul l-ați pus în rime diamantine,
Sunteți busola care-n haos ne menține,
O stea ce strălucește-n liniști cristaline.
Opt ani de zile, în a serii constelație,
Mi-ați fost hotar și casă și povață,
Vă mulțumesc cu dragă venerație,
Distinsă doamnă, profesoară de viață.
Lecția modestiei
Ceea ce impresionează cel mai mult la personalitatea Doinei Drăguț este modestia. Deși este o scriitoare de succes și un lider cultural, a ales întotdeauna să lumineze prin proiectele sale, rămânând personal într-o eleganță a discreției. Este profesoara care ne învață că rigoarea și visul sunt, în esență, aceeași față a căutării adevărului.
Între teamä și speranţä: Tra timore e speranza
ho vestito il dubbio
come un abito d’infanzia
ignara che mi tenesse in vita.
In me l’ansia cresceva
come un fremito in cerca
di un nome proprio.
Mi sono smarrita nei pensieri
sfiorando pareti di tempo,
finestre spente
che negavano l’apertura.
Eppure, da un angolo recondito,
è fiorita la luce
che mi scorta da sempre.
Ora so che non è l’affanno
a darmi forma,
ma il sentiero tra paura
e speranza.
Cerchi di silenzio si espandono,
ombra e luce si confondono,
il pensiero vaga nell’ignoto.
Gentile Professoressa,
Le invio queste righe come eco della mia gratitudine per gli otto anni in cui la rivista CD è stata, grazie alla Sua benevolenza, la „casa” dei miei pensieri.
Mi sono preso la libertà di tradurre questi versi che Le appartengono — e che il lettore può ritrovare nel Suo volume, „Il gioco della mente” (Jocul minții) — come un ponte teso tra la speranza e il desiderio. La ringrazio per avermi aiutato a trasformare l’inquietudine in cammino e per aver illuminato i miei passi ogni volta che il dubbio ha cercato di metter radici.
Spero che questa collaborazione dell’anima possa continuare a fiorire, proprio come la primavera appena sbocciata.
Con stima e profondo affetto,
Camelia O.
Stimată Doamnă Profesoară,
Vă trimit aceste rânduri ca un ecou al recunoștinței mele pentru cei opt ani în care revista CD a fost, prin bunăvoința dumneavoastră, „acasă” pentru gândurile mele.
Mi-am luat libertatea de a traduce aceste versuri care vă aparțin — și pe care cititorul le poate regăsi în volumul dumneavoastră, „Jocul minții” — ca pe o punte între speranță și dor. Vă mulțumesc pentru că m-ați ajutat să transform neliniștea în drum și pentru că mi-ați luminat pașii ori de câte ori îndoiala a încercat să prindă rădăcini.
Sper ca această colaborare de suflet să continue să înflorească, asemeni primăverii care tocmai a sosit.
Cu stimă și profundă afecțiune,
Camelia O.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..