La Mulți Ani!
Sănătate și iubire,
Un ocean de fericire.
Visele să vă-mpliniți
Și tot ceea ce doriți.
Cei dragi să vă fie aproape,
Fie zi sau fie noapte.
Acum, la-nceput de an,
Realizări pe orice plan!
Eu din suflet vă doresc
Și la voi cu drag gândesc.
–––––––––
Car cu boi de stele tras
Curg din ceruri flori domnești,
Vine iarna cu povești!
Noaptea-i albă ca o coală,
Stelele-au vise în poală.
Este albul necuprins,
Parcă Dumnezeu a nins
O planetă înstelată
Din era diamantată.
Un luceafăr stând de veghe,
Fără seamăn și pereche,
Luminează anii mulți,
Iară magii trec tăcuți.
Mergând chiar cu Luna-n pas,
Car cu boi de stele tras,
Magii noștri se tot duc
Să-L găsească pe-Acel Prunc.
Anii trec, se pierd în foc,
Dar colindele — deloc!
Ele-s cântece domnești
Din bătrânele povești.
Cu puțină îndrăzneală,
Închid vechea călimară,
Pân-o veni Noul An…
Să scriu alt basm nazdravan!
________________________________________________________________
Azi „omul cu arcanul” său,
crede că îL poate răsturna pe bunul Dumnezeu!
din cartea pentru copii ( nepublicată ) Poveşti din Călimară
by
Despre OPRITA Camelia
Portret de Autor: Camelia Oprița
Cuvântul care hrănește:
„Îl privesc pe Ion Creangă ca pe un basm românesc în care copilăria refuză să se termine. Adesea sunt întrebată: de ce scriu literatură pentru copii? Răspunsul e simplu și, totodată, dureros: priviți în jur. Astăzi, bucuria pare să fi devenit o raritate. Oamenii umblă cu frunțile întunecate de griji, cu capul plecat, de parcă ar fi pierdut o monedă de aur și o caută cu disperare în țărână, uitând să mai privească cerul.
Destinul meu s-a împletit, încă de mică, cu rafturile bibliotecii din casa părintească. Acolo am învățat că o casă fără cărți este o casă fără ferestre. Chiar și acum, ori de câte ori trec pragul cuiva, ochii mei caută instinctiv biblioteci, etajere sau măcar acele măsuțe de cafea unde volumele stau așezate în tihnă, parcă așteptându-mă să le deschid taina.
Trăim într-o epocă în care mulți copii sunt învățați să creadă că povestea este o „minciună gogonată”, o iluzie fără folos. Eu cred contrariul. În viziunea mea, literatura nu este o evadare, ci o hrană esențială: dacă ți-e foame de sens, o carte te hrănește; dacă ți-e sete de frumos, ea te adapă. Scriu pentru a le reda copiilor — și oamenilor mari care au uitat să fie copii — dreptul de a găsi moneda de aur nu în țărână, ci între paginile care ne învață să mergem drept.”
Camelia Oprita - scriitoare, autoare română de limbă română și italiană.
Colaborează cu majoritatea revistelor literare din țară și străinătate,
semnând și antologii literare pentru copii.
-Flacăra lui Adrian Păunescu, Acolada, Alternanțe, Boema ( lumea copiilor)
Constelaţii Diamantine, Spații Culturale, Litera Nordului, Neuma, Romania
literara, Revista de Cultură și Atitudine Plumb (USR Bacău) Revista „Viața
noastră” Bârlad, Revista Țara de Sus ș.a.m.d.
Cărți publicate: Cuvântul deschide gândul omului,
Bună dimineața, Camelia,
Povestea stelelor
Vezi toate articolele scrise de OPRITA Camelia →