Aș vrea să fiu copilul la sânul mamei mele,
Urechea-mi s-audă cum inima îi bate,
Și-a trupului căldură s-o simt plăcut prin piele,
S-o văd cum pentru pruncu-i întruna se tot zbate.
Aș vrea să retrăiesc iar sărbătorile de iarnă,
Când fulgii de omăt se așterneau domol pe case,
Ieșeam, un ghemotoc, să mă afund ca într-o pernă,
Peste troienele de mâna omului-neatinse.
Și-n casă, tânăra mea mamă de zor se agita
Ca bunătățile să fie gata-n sărbătoare,
Pe masă aluatul de cozonaci îl frământa,
Odaia noastră era frumos mirositoare.
Pe plita-ncinsă, în oală, sarmale clocoteau,
În pat, surorii mele mici păpușă-i meșteream,
Plutea în casă fericirea și ochii ei zâmbeau,
Pe mama, pregătind cârnați, cu dragoste-o priveam.
Când tata venea, spre seară, cu bradul din pădure,
Tot ea, privindu-ne dormind cu zâmbetul pe față,
Se strecura-n odaia fără foc ca frigul să-l îndure
Pomul împodobind, noi să-l vedem doar dimineață.
Și fericirea se-așeza cu noi la masa de Crăciun,
În casă era cald, că lemnele trosneau în sobă,
Părinții ne priveau cu dragoste, eram darul cel bun…
Și-a fost ca-ntr-o poveste, în curtea noastră albă.
9 dec. 2022


