PRIN LINIȘTEA TĂCERII…
#AnnaNoraRotaru – autor
E liniște pe-afară, peste noi amurgu-ncet se lasă…
Coboară adierea, de pe deal la poalele pădurii…
Un freamât auzim, foșnet, ca vălul de mireasă,
Un murmur tainic printre crengi cu frunza deasă,
Sau poate-i șopotul de izvoare, răsuflările naturii,
Șoapta răzbind din cerul gurii…
Ne-nvăluie misterul cercând în jur parcă să țese,
De sunet și culori năframe, ca-n vrajă să ne fure…
Poate-s cuvintele nespuse sau cuvinte neînțelese,
Înapoi, ecou întoarse, pe când iubirea le spusese,
Dar n-am putut noi, nici soarta parcă să le-ndure,
De vii c-erau și atât de pure…
Ce păcat… n-am înțeles, neavând destulă minte,
Prea tineri fiind poate, n-am știut a prinde darul…
Ne mâna exuberanța, timp n-aveam de jurăminte,
Dar implorare-i cerem azi și-i trimitem rugăminte,
Destinul să nu ne-aștepte pe cărare, ca pândarul,
Ne lase clipa, ne uite calendarul…
În ceas târziu, să ne mai lase-n pădurea seculară,
Să umblăm pe-aceleași căi, în urma pașilor pierduți…
Tainic murmur ascultând, chiar de viața ne separă,
De-atunci șoaptele s-adunăm, de vânt purtate iară,
Pe îndelete în simțiri, nesocotind c-am fost vânduți,
Din urmă clipele sorbind tăcuți…
_________________ NORA _____________
versuri din vol. __„ Dincolo de magia cuvintelor ” __


