După cum afirma un poet consacrat: ești în gașcă exiști, nu ești nu exiști „-se ridică o întrebare legitimă despre ce fel de socializare poate fi vorba? Cititorul de rând, care odinioară își făcea simțită prezența (chiar rar) la evenimentele literare, a dispărut definitiv din spatiile publice. Excludem din această ecuație unitățile de învățământ sau instituțiile unde cartea este un obiect de studiu obligatoriu necesar obținerii unor noțiuni profesionale.

Evenimentele literare actuale în proporție de 99% par figurate după „aroganța lungului nasului” scriitoricesc, ignorând complet alte categorii sociale. Prezența se face strict pe linie de gașcă, ranguri și colegialitate, reflectându-se extrem de rar în plan familial. În acest context cum mai putem defini noțiunea de „socializare”? Rețelele de socializare sunt pline de fotografii de la întruniri scriitoricești -pretinse „zile ale unei publicații”- unde nu zărești nici măcar țipenie de simplu cititor. Participă doar scriitori și persoane din sfera publicistică a revistei respective sau independenți. Ce înseamnă să încerci să „socializezi” la un asemenea eveniment când participanții s-au baricadat deja în grupulețe de câte doi cu doi pentru a-și discuta exclusiv proiectele editoriale sau redacționale. O tentativă de abordare nu doar că va fi percepută ca un deranj sau o întrerupere a dialogului lor, dar va fi etichetată drept o simplă băgare în seamă, fără noimă sau o tentativă de lingușire. Acest lucru este valabil chiar și pentru un invitat special; dacă nu ai statutul de invitat, prezența ta acolo devine instantaneu subiect de bârfă și cârcoteală: „uite-l și pe acesta, a venit doar să se bage în seamă”.

Dacă dorești socializare caută alte împrejurări de întâlnire cu cineva, nimeni nu cere să te izolezi, însă apropierea de ceilalți presupune să identifici dacă aceștia sunt disponibili. Prezența se face pe bază de programare, propunere și mai ales prin invitație. În caz contrar orice apariție în aceste medii literare dominate de orgolii va transforma firescul în derizoriu. Când la așa zise „evenimente scriitoricești” publicul este format strict din scriitori și invitații lor, o prezență străină -lipsită de filiația unei găști sau de invitație formală -devine mai mult decât un subiect de bârfă: devine o sursă de derâdere.

Atenție stimați prieteni, evenimentele literare nu sunt percepute/ ansamblu precum cele sportive sau artistice, la care publicul, indiferent din ce categorie socială face parte, fie că sunt sau nu sportivi ori artiști între spectatori, toți cei prezenți sunt priviți și primiți cu bucurie sub pretextul că aceștia vor duce mai departe prin socializare prestanța lor, însă în aspect literar, în majoritatea cazurilor nu este așa, când sub aspectul orgoliilor și aroganței lungului nasului scriitoricesc s-a constituit mentalitatea că un literat își face imagine doar prezentându-se la masă și în fotografii doar lângă confrați din peisajul literar, chiar spunând adesea că în prezența unor anonimi sau din alte categorii sociale le scade valoarea.

Scopul majorității întrunirilor literare nu mai este dezbaterea pe text sau prezentarea de lucrări, aceste elemente fiind doar un pretext de fațadă, ci cultivarea intereselor de grup și a cultului propriei imagini.

Când publicul pare numeros, miza nu este dragostea de carte, ci statutul autorului. Dacă acesta ocupă o funcție înaltă în mediul academic, juridic, medical, religios, economic și evident cultural, sala va fi plină de oportuniști dornici să se afișeze pe lângă personalitățile din domeniile respective. În schimb, dacă autorul care își prezintă ceva din creațiile sale este un funcționar de duzină sau un lucrător oarecare, la eveniment va fi doar o mână de scriitori. Uneori nu participă nici măcar propria soție, justificându-și absența printr-un sec: „Păi ce, eu nu știu deja cum și ce scrie soțul meu?” Prin urmare, dacă evenimentul nu are o altă conotație socială sau de protocol, deplasarea își pierde sensul. La majoritatea manifestărilor literare nu doar că lipsește cu desăvârșire publicul larg, dar nu participă nici măcar membrii familiei celui care expune. Imaginile vorbesc de la sine: evenimente organizate exclusiv de scriitori, pentru scriitori. Este vorba strict de o socializare de gașcă. În aceste condiții, de ce ar participa cineva care nu are nicio legătură cu respectivul cerc literar? Fără o invitație specială căderea în derizoriu este garantată.

Vasile Dan Marchiș

poet, eseist, publicist, fondatorul revistei Sintagme codrene