Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » COADĂ LUNGĂ DE TOPOR

COADĂ LUNGĂ DE TOPOR

Coadă lungă, un topor primi pădurea s-o păzească…
Și ce pădure! Rai era, n-a stat prea mult să se gândească
Și cozilor mai mici le spuse să vină cu-ale lor topoare,
Să aibă grijă împreună de faună și orice floare.

Când inventar, toporul „paznic” făcu să știe ce păzește,
Pe buza lame-i încolți un zâmbet din cela mânzește
Căci bogățiile pădurii erau cu mult peste-așteptări…
Și se gândi să-și construiască pe undeva niște „cămări”.

Un pârâiaș era prin centru… și-o poeniță a văzut
Să-și stabileasc-acolo sediul, că-i se cuvine, a crezut.
Și din cămările gândite, ieși aproape un palat
Pe mulți copaci, din cei mai falnici, cu lama-i i-a sacrificat.

Și-n timp ce el, cu coadă lungă, „păzea” pădurea înăuntru
Mai mici ai lui, cu coadă scurtă, „păzeau” și ei venind spre centru
Că bietele viețuitoare luară calea băjeniei
Văzând că-n habitatul lor trăiesc în culmea agoniei.

Și s-ntâmplat ca, dup-o vreme, pădurea chiar să nu mai fie…
Stăpânul lor, oripilat, dădu decret: la pușcărie!
Dar se gândi că nu e bine, averea le rămâne după …
Le-o confiscă, și-n libertate munci, pentru buget, întreaga trupă.

Dacă, deasupra tuturor, ar fi în țara asta omul
Cu dragoste de adevăr, dreptate, tratându-și „glaucomul”
O coadă lungă n-ar avea toporul ce se vrea doar paznic,
Tot neamul românesc ar fi, de laudă și stimă, vrednic.

Facebooktwitterby feather