Revărsându-mi alene și tăcut amintirile
Îmi e ceva mai bine când încerc să scriu,
Despre visurile și neîmplinirile ce le știu,
Singurele prietene ce-mi luminează zilele…
Alunecând discret în gândurile mele,
Simt atunci că sunt mai puternică,
Iar de-mi este frig, ele-mi sunt hainele
Și aflu, că nu mai sunt singură.
Adorându-le, mă joc uneori cu rimele,
Chiar dacă, numai pentru un minut, o oră
Uit ce grele-mi sunt hainele,
Când ele m-aruncă-n zburdalnica horă.
Oricine-ai fi încearcă să scrii, necăjitule!
Și-ai să vezi, că lacrimile-ndată seacă
Și-ți vei aminti de „Fetița cu chibriturile”,
Chiar dacă sabia n-a reintrat în teacă.
Dar, nu fetița din nordica țară,
Ci, fetița noastră zgribulită în stradă,
Fără ca, un cineva să o vadă
Cât e de singură și-n neatenția noastră.
Uitată de lume, de soartă, de oricine,
Ar mai trece pe stradă, când viscolul izbește
Obrajii supți de vremea care vremuiește,
În colț de stradă, să o miluiască, n-are cine…
Și se cufundă-nfrigurată, mai departe,
Până la ultimul chibrit, până la moarte…
AUTOR, COCA ECATERINA SOARE, MEMBRU AL L.S.R FIL.OLT- SLATINA ȘI AL CENACLULUI LITERAR ARTISTIC DUMITRU CARACOSTEA


