O istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (VI)
Într-un spațiu ideal pentru mici întruniri își desfășoară activitatea Cenaclul literar ”Ante Portas”. La începutul activității, câțiva tineri cenacliști insistau să fiu prezent la aceste întruniri. M-am dus de vreo două sau trei ori, chiar dacă sala respectivă era și încă este ”perete în perete” cu birourile conducerii, loc în care am și eu colțișorul meu și calculatorul redacției revistei ”Cartelul metaforelor”. Am înțeles încă de prima dată că locul meu nu e printre cenacliști, că vremea mea de grup literar a trecut de mult. Aveam doar două variante: să mă modelez după felul lor de a crea și a înțelege literatura, sau să devin un critic acerb al textelor prezentate în acest grup destul de pestriț. Încă de la început am făcut o evaluare tacită a fiecărui ”combatant”. Eram sigur, și așa a fost, s-a dovedit doar în nici trei ani, că, dintre toți membrii vor face carieră literară serioasă Gina Zaharia, Mihaela Roxana Boboc, Teo Cabel, Costel Suditu și elevul Petruț Dinu. Mai mult, Mihaela Roxana Boboc este și o pictoriță cu un talent și o imaginație fabuloase. Într-o bună zi cred că îi vom (își va) organiza o expoziție. Dincolo de profesia sa, economist cu master, și dincolo de veletățile sale de inginer sadea, Mihaela Roxana Boboc a absolvit și o Școală de Arte, la Galați. Gina Zaharia este un model de echilibru, o familistă convinsă și o poetă de o tenacitate aparte. Sunt mândru că eu sunt cel care, prin 1992, am debutat-o cu poezie. Acum Gina Zaharia scrie și proză, lecții de proză! La lansarea uneia dintre cărțile sale a fost prezent și celebrul critic și prof. universitar Daniel Cristea Enache. Această doamnă a literaturii buzoiene și nu numai își merită toate aprecierile celor care o cunosc, are o activitate publicistică intensă și, despre cărțile sale, despre activitatea sa, s-a scris suficient cât să capete statutul de scriitor. Teo Cabel, în prezent, se ocupă de o revistă cu un titlu contradictoriu dar funcționabil, ”Literadura”, o publicație fondată împreună cu poetul Costel Suditu, în paginile căreia e ușor de găsit multă literatură bună, colaboratori de marcă, debutanți cu perspective literare certe. O publicație echilibrată. Costel Suditu are deja publicate câteva volume de versuri de o valoare indubitabilă. Scrie de la egal la egal cu Marin Sorescu. Mă bucur când îi văd pe toți în sala de cenaclu de la Casa de Cultură. Ei continuă ceea ce alții au început. Eu așa văd patriotismul, ca pe un fel de predare a ștafetei fără nicio părere de rău, dimpotrivă, conștient că ai făcut ce ți-a dictat conștiința și firescul unui scop cultural național. Sper că, cel mai tânăr dintrei acești cenacliști de marcă, Dinu Petruț, să își acordeze cu finețe sufletul, talentul și spiritul precum Gina Zaharia și ceilalți enumerați mai sus, el fiind la o vârstă la care literatura îl poate vulnerabiliza cu discreție. Cenaclurile în care eu am activat, aveau câte un lider cu autoritate morală, cum au fost: Ovidiu Cameliu Petrescu, Constantin Petcu, Puiu Cristea, Alex Oproescu. Despre ”Ante Portas” vom mai vorbi.
Marin Ifrim, 25.06.2018

foto 1 si 2: membri ai Cenaclului Ante Portas, la finalul unora dintre primele sedinte (2014)



![]() |
Referinţă Bibliografică |