Pentru o cât mai completă documentare se cuvine pentru început a arunca o scurtă privire asupra biografiilor în general, care încep, de regulă, cu locul natal, profesie, și sfărșesc cu familia.

De data aceasta vom porni invers, de la discuția cu Doamna Hermina Cârjan, pentru că, în primăvară, familia general dr. Lazăr Cârjan a sărbătorit 52 de ani de viață în comun.

Distinsa doamnă, mă primește în curtea casei Domniei Sale, străjuită de alei cu trandafiri multicolori, cu surâsul specific al unei femei împlinite, fericită că au trecut cu bine, împreună, toate hopurile din viață. S-au adunat destule în 52 de ani. Dar în discuția noastră pentru cei 76 de ani ai domnului general aș fi vrut să rezumăm la o zecime totul, nu de alta ci pentru ca să încapă între copertele unei cărți.

Colonel dr. CONSTANTIN MOȘINCAT – E adevărată zicala, și în cazul familiei Cârjan, că pe om îl cunoști după ce mănânci împreună cu el un „sac de sare”? Pe Domnia Voastră vă rog să detaliați doar câteva clipe, din cei 52 de ani, cum le-ați rezuma și ilustra doamna Hermina? Cum v-ați cunoscut? Doamna Hermina, că nu ne știe nimeni, spuneți-mi vă rog cum este „Omul” de lângă Dumneavoastră, că îl știți de o viață! Știu că înainte de a vă cunoaște era îndrăgostit iremediabil de poezie. Câte poezii v-a compus și dedicat? Vă rog să-mi spuneți măcar o strofă, deși am curiozitate lărgită.

Doamna Hermina Cîrjan – mi-a dat un singur răspuns, complet rezumat într-o imagine, de analizat și Privit!

***

Colonel dr. CONSTANTIN MOȘINCAT – Prea bine Domana Hermina. Pe mine m-a surprins, în mod plăcut, răspunsul Domniei Hermina, elegant, discret, cu un zâmbet diafan care degajă satisfacție, mulțumire în sine și împlinire desăvârșită. Nu știam atunci că la o zi distanță își serba ziua de naștere și doamna Hermina.

Apoi, la acestă fotografie nu pot decât să adaug că cei doi LEI – ca Zodie, domnul născut pe 29 și doamna 30 iulie – sunt norocoșii protejați prin foc de Zeul Soare, ca izvor de lumină, căldură, putere de regenerare, ambiție de a cuceri și stăpâni. Leii stau puțin pe gânduri dar sar de îndată să revolve „problema” care o au. Sunt norocoși și fac totul cu plăcere, entuziasm și multă creativitate.

Ca orice Leu și doamna Hermina și Lazăr Cârjan, sunt firi deschise care te cuceresc, de la primele schimburi de idei, prin cinste, simplitate și curajul confruntării. Ambiția le-a călăuzit în chip norocos viața pentru că idealurile împreună construite le-a adus satisfacție și bucurie la fiecare pas al vieții, ca întru-un lin, frumos și continuu vals vienez. Simțul răspunderii i-a unit într-o pereche frumoasă care, iată, a sărbătorit 52 de ani sub cununa vieții.

Căutând explicații native, am realizat că doamna Hermina s-a impus prin echilibru, inteligent condus cu prietenie și înțelegere, ca o doamnă deschisă la dialog, purtat cu modestie. E totuși severă și critică cu pasiunea „excesivă” a Leului Lazăr (colecționar) pe care-l secondează. Și în acest caz se confirmă zicală că în spatele unui bărbat de succes stă o doamnă puternică! Și doamna Hermina confirmă cu vigoare și energie că reprezintă „magnetul căminului” prin fire și dedicație. Ca oameni puternici cei doi LEI nu fac schimb de fericire, nu cerșesc dragoste – dar dacă Dumnezeu le-a trimis acest sentiment, ei l-au acceptat ca pe un mare dar divin și nu și-au trădat niciodată, niciunul omul pe care îl iubesc.

După câte am remarcat ei trăiesc cinstit, acționează conform conștiinței, nu își etalează istoria familială, nu-i „sfătuiesc pe alții cum să trăiască”, ci preferă să discute în „sânul familial” și să-și rezolve problemele. Își poartă crucea – cum se zice – fără să o pună pe umerii altora. Sunt responsabili pentru ceea ce au spus și au făcut, iar pentru neâmpliniri se învinuiesc doar pe sine, învață din greșeli – pentru că cei puternici preferă să tragă concluziile corecte decât să regrete ce nu au făcut. În înțelepciunea lor – nu pot fi îndoiți sau impuși să facă ceva împotriva dorinței și voinței lor. Niciodată, în nici o circumstanță. Nici măcar când e vorba de o frumoasă aniversare.

Hermina, reprezintă un prenume purtat de 91% dintre femei și mai rar ca nume de familie 9%. Este răspândit în 37 de țări. Potrivit Dicționarului științelor speciale, ar putea reprezenta o „blană fină” sau material fin pentru căptușeala pavilioanelor naționale pe care se împodobesc pietrele prețioase, sau ar putea însemna măreția, ca simbol de suveranitate. Ermina (Hermina), prin analogie asociat cu un numar mare de prenume feminine frecvente astazi și în România, terminate în „ia”, pune probleme cercetării etimologiei, prenume provenit, mai probabil, din apusul Europei, de origine germană – zice dicționarul Zodiacal – în germană Hermine sau Irmine – adică Zeul Irmin – „mare, grandios, puternic” pare să fi fost la origine un atribut al zeului cerului Tiwaz, sau să fi pătruns la noi pe filieră rusească, care încă nu trebuie exclusă. Cu frecvență numele se poartă în Germania, Ungaria, Slovenia, Croația unde de regulă cade ca zi onomastică pe 2 august (Ungaria), sau 7 aprilie – (Cehia). Pe harta numelor din lume Indonezia, Filipine și SUA au cel mai frecvent numele sau prenumele Hermina, larg răspândit, numai bun pentru globalizarea care se pregătește.

Despre Lazăr (în ebraică: Elʿāzār „Dumnezeu ajută“) este numele a două figuri biblice. Lazăr din Betania, care a fost înviat din morți, aceasta fiind considerată ca una din minunile lui Iisus descrise în Evanghelia după Ioan. A doua figură biblică este Lazăr cel sărac, din Evanghelia după Luca. Nu știm dacă prin acest prenume Lazăr, parinții Domniei Sale și-au exprimat sentimentele de recunoștință pentru venirea pe lume a fiului lor, ori/și că numele biblic – 100% masculin și frecvența de 27% – a prins, la fel și în România ca în alte 40 de țări unde este frecvent. Sărbătorit sâmbăta înaintea Floriilor și pe 17 octombrie. EFECTUL Lazăr este dat unor vindecări miraculoase, care nu pot fi explicate încă de lumea medicală. Și din acest motiv, nu căutăm alte explicații, căci nici chiar fericiul purtător Lazăr Cârjan nu credem că a lămurit în întregul său acest „mister”, în afara unei puternice credințe care domină în chip fericit viața celor doi sărbătoriți de Cetatea Cavalerilor. Cei doi LEI – Hermina și Lazăr – sunt, chiar fără voia lor, înaintea multora ca destin și exemplu familial și așa le dorim să rămână.

În prag de sărbătoare le urăm La mulți și sănătoși ani!

***

Cam asta am descifrat din auzite și văzute. De fericiere n-am pomenit nimic căci se ocupă singuri! Varianta mea de rezervă despre familia Cârjan, în lipsa răspunsurilor la întrebăprile mele indiscrete și directe, ducea spre oameni care le-au fost prin preajmă și de la care am aflat câte ceva ce nu e scris nici în zodia LEULUI lor și nici prin cărțile în care au fost protagoniști, simpli spectatori sau mijlocitori.

Așa am ajuns la distinsa poetă bihoreană Sabina Măduța, care, la 86 de ani, își amintea așa: „Mă prenumăr printre acei oameni pasionați de carte, scriitori și editori, printre aceia care au beneficiat de sprijinul neprecupețit al Omului Lazăr Cârjan, orădean prin adopție și veșnic adorator al marelui nostru poet Mihai Eminescu.

Din anii ’92, deși trăiam în București, venind în Oradea la părinți, am fost invitată și eu să mă alătur pelerinajului care avea loc în fiecare an pe 15 Ianuarie și pe 15 Iunie la Centrul Cultural Român din Budapesta, unde bihorenii, la inițiativa lui Lazăr Cârjan, au donat și înălțat pe un soclu de marmură un superb bust în bronz al Poetului nepereche (foto).

– Printr-o coincidență, pe data de 14 ianuarie 1993, gl. Lazăr Cârjan se întorcea de la București unde participase la un bilanț la Ministerul de Interne. Cu un bagaj minim, nerăbdătoare m-am postat în fața blocului din Drumul Taberei unde locuiam. Era o iarnă grea, zăpada și frigul pusese stăpânire peste țară și peste oraș iar eu cu bagajul în mână lunecând de pe un picior pe altul înghețasem în așteptare! Când în sfârșit au ajuns le-am cerut scuze motivând că sunt deja înghețată și nu mă simt în stare să rezist la drumul lung și greu de noapte de la București la Oradea…

După multe insistențe am urcat totuși în mașină unde m-am mai încălzit. La Oradea am ajuns cu greu pe la miezul nopții unde mă aștepta îngrijorată sora mea Florica în locuința ei. A doua zi dis de dimineață am alergat la autocarul care ne ducea la Budapesta. Acolo ne-am întâlnit și cu actorii invitați să rostească din versurile marelui poet – Leopoldina Bălănuță, Aniko Szilaghi și alții. Ce a urmat la Centrul Cultural Român a fost frumos. Concluzia ,,Nimic fără efort, nimic fără sacrificii”.

Așa l-am cunoscut pe Lazăr Cârjan și pe soția domniei sale dna Hermina Cârjan și așa s-a legat între noi o strânsă prietenie de familie! Cu ajutorul dumnealui am putut înființa Editura „Florile DALBE” la București, iar prima carte tipărită a fost ROTONDA PLOPILOR APRINȘI, autor Valeriu ANANIA pe atunci rezident la Mănăstirea Văratec unde își continua minunatele scrieri literare. Lansarea cărții s-a făcut în amfiteatrul Primăriei Oradea fiind invitat și autorul, atunci Episcopul Bartolomeu Anania al Clujului și Feleacului.

Cu dna Hermina și Lazăr Cârjan ne-am revăzut la București unde dânsa a deținut, la un moment dat, un post la Casa de Cultură al M.A.I. și unde „eu mai susțineam recitări de poezie, ca o vajnică deținătoare a Premiului I, cu poemul ”HORIA” de Aron Cotruș (în comisia pt. acordarea premiilor fiind actorul Dinu Ianculescu).

Și după ce ne-am pensionat iată-ne iarăși în orașul nostru de adopție continuând să slujim artele. Recent Gl. Lazăr Cârjan, deținătorul colecției „Mihai Eminescu”, a organizat pe 15 Ianuarie 2023 la Muzeul ,,Iosif Vulcan” din Oradea o expoziție inedită dedicată pasiunii sale nedezmințite pentru POETUL Național MIHAI EMINESCU.

Am mai aflat câteva opinii despre cei doi aniversați ai Cetății Cavalerilor și de la doamna Miorița Săteanu[1]. Iată opinia Domniei sale:

„Domnului General maior LAZĂR CÂRJAN îi transmit un sincer și călduros LA MULȚI ANI! Cu acestă ocazie doresc să VĂ aduc cuvinte de înaltă prețuire, pentru dăruire și profesionalismul dumneavoastră cu care ați contribuit la menținerea ordinii, disciplinei, prin respectarea legislației țării, prin insăși deontologia de polițist. Multă sănătate, bucurii și felicitări pentru satisfacția muncii și activității desfășurate, cu mult succes, în domeniul cercetării științifice de specialitate și în cea ce privește aptitudinile și competențele în domeniul literaturii juridice, a mass-mediei și al literaturii naționale, cu predilecție spre venerarea LUCEAFĂRULUI poeziei neamului românesc.

În perioada anilor 1989 – 1997, în care LAZĂR CÂRJAN, pe atunci colonel – era șef al Inspectoratului de Poliție Bihor -, prin Uniunea Femeilor din Bihor am derulat foarte multe proiecte pentru combaterea violenței domestice, pentru o viață fericită dăruită copiilor precum și pentru dezvoltarea vigilenței persoanelor vârstnice față de agresori. Aceste activități au fost derulate prin proiectele: Nu lăsă violența să intre în casa ta!; Stop violența !; Oferă o floare nu o palmă; Marșul pentru viață; Copii, circulați corect!; Am fost și noi tineri, acum să fim vigilenți!; E ziua Ta, mămica mea!; Toate aceste activități au fost susținute de șeful Inspectoratului de Poliție Bihor, și au avut rezonanță în rândul comunității bihorene, conform evaluării mele.

Evenimentul dedicat literaturii a scos în evidență dăruire, susținerea și mai ales implicarea domnului LAZĂR CÂRJAN în promovarea tinerelor talente înzestrate cu harul unei culturi poetice, o nobilă și deosebită menire de a transmite sentimente și trăiri, prin versurile poetei SABINA MĂDUȚA. Domnul LAZĂR CÂRJAN, cu ocazia lansării volumului *DARUL ZILEI* al autoarei Sabina Măduța, în anul 1994, a apreciat cu generozitate toate creațiile literare și a scos în evidnță, deosebita inclinație a poetei pentru venerarea lui Mihai Eminescu, prin poeziile și sonetele dedicate geniului literaturii naționale

Am participat și la evenimentul recent organizat la Muzeul *Iosif Vulcan* cu ocazia prezentării de către domnul general de divizie LAZĂR CÂRJAN a unei părți din colecția de peste 700 exemplare de cărți rare, despre Mihai Eminescu”.

***

EN PASSENT, la GENERAL – îmi spune prietenul Cornel Durgheu^[2] – la începutul anilor ’90 l-am cunoscut și s-a legat între noi o apropiere care a rămas. Odată cu venirea libertății românului de sub „opresiva” rânduială. Aveam „calitatea”, în acele vremuri, de OM cu domiciliul în Oraș Dr. Petru Groza. Este localitatea de baștină a filologului, a folcloristului, a profesorului de IAȘI, MIRON POMPILIU, bunul prieten a lui Mihai EMINESCU. Profesor, spun „informațiile” din vremuri, care l-a adus pe LUCEAFĂRUL poeziei românești „ÎN TRECERE” prin ȘTEI. Moment care a MARCAT Memoria spirituală a locului în mod semnificativ. O „marcare” binecuvântată și în conștiința noastră de „ieri și de azi”. pe care o îmbrățișăm cu drag mai ales ASTĂZI când SIMBOLUL VEȘNIC SUPREM al spiritualității românești, prin duhul său poruncitor ne aduce la ceas de SĂRBĂTORIRE! Laudă și mărirea unui însemnat și credincios iubitor de EMINESCU, Dr. Lazăr CÂRJAN.

-Inspirat și viguros susținut de spiritul său „investigator” de militar, atribut transferat „profesional” și în lumea spirituală, a căutat și găsit OMUL, prin magnificul și regretatul OM de cultură VIOREL HORJ, care să-i pună în OPERĂ „ceea ce a poftit EL”: CHIPUL lui AVRAM IANCU în fața Comandamentului Poliției Județului Bihor. Așa ne-am cunoscut. Am descifrat apoi, pe lângă ofițerul superior de poliție, cult și rafinat, responsabilitatea profesiunii dure și sensibil itatea OMULUI, aplecat scrisului, care activa pe tărâm literar cu proză scurtă, articole, documente, publicând o serie de studii biografice legate de trăirile personale, tratate și compendii privind graiurile țigănești, prezentându-ne date și documente de-o importanță semnificativă privind „LUCEAFĂRUL” poeziei românești, dar și un colecționar pasionat de „caschete ” originale și uniforme de poliție din toată lumea.

– Dar Generalul de Poliție a fost și este un Pasionat și MARE Iubitor și donator de Carte. Pasiune fără de care istoria culturală a Bihorului ar fi mult mai săracă, dar și a celor de peste PRUT, sau Valea Timocului. Acele donații purtând AUTOGRAFUL APĂRĂTORULUI de PATRIMONIU CULTURAL NAȚIONAL cu Bărbăție și Credință. LAZĂR CÂRJAN, General maior în retragere, doctor în drept și științe juridice este un nume predestinat pentru tânărul absolvent de Drept al Universității din București în anul 1971.

-Odată cu peregrinările printr-o altă zonă a țării, ca lucrător în Poliție după evenimentele din decebrie 1989, îl găsim la Oradea, ,,Primul Inspector Șef de Poliție Județeană din țară ales de polițiști”. Dinamic și echilibrat are o ascensiune în specialitatea „CRIMINALISTICĂ”, deținînd funcții importante în Ministerul Administrației și Internelor din România. Fiind OMUL inteligent și rațional cu o viziune deschisă dar profundă asupra evenimentelor vieții, stăpânit de-o pasiune culturală admirabilă, dar care nu se putea opri la atît, a inițiat ridicarea unor MONUMENTE de FOR PUBLIC în Oradea și în alte localități din Județul Bihor. Acțiuni la care am fost părtaș.„AVRAM IANCU” (opera sculptorului Cornel T Durgheu-nn) ne este martor.

-„En passent” D-le General, nu putem uita faptul că ați fost un „ȘAHIST” sclipitor ceea ce, „poate” prin calculele – gândite ca mutare – v-au fost de mare folos în viață.

Cu ONOR eternul, La Mulți Ani, din partea unui Fecior de țăran, statornic prieten MONUMENTALIST din BIHOR.

***

Colonel dr. CONSTANTIN MOȘINCAT – Revin la dialog cu domnul general Lazăr Cârjan. Din din cei 76 de ani de viață care ar fi cele 10 „clipe” și cum ar fi ilustrate? Acum după patruzeci și doi de ani considerați că vi s-a potrivit profesia de „polițist”, ca „inină, coloană vertebrală și aspirație”?

Motto-ul:

‚, – Ce te-a făcut să devii poliţist, Vigot?

– O mulţime de factori. Nevoia de a-mi câştiga existenţa, curiozitatea de a afla cît mai multe despre oameni şi… da, da, chiar şi asta, dragostea pentru Gaboriau.

–    Poate că ar fi fost mai bine să te faci preot.

–    N-am citit pe atunci autorii pe care ar fi trebuit să-i citesc pentru asta.’’

Graham Greene, Americanul liniştit

General Lazăr Cârjan – Pentru mine au contat primele două motive din moto-ul alăturat. În liceu citeam literatură din programa şcolară şi tot ce apucam din Hemingway şi Dostoievski. Cel mai mult îmi plăcea, însă, poezia: Eminescu, Coşbuc, Bacovia, Barbu, Puşkin, Lermontov, Esenin, apoi ,,proscrişii’’ noştri: Blaga, Goga, Minulescu.

Cu literatura poliţistă m-am ,,spurcat’’ după anii ’70 când s-au tradus romane de calitate în colecţia Enigma. Cărţile şi filmele poliţiste au făcut parte din pregătirea mea de specialitate, alături de manualele de criminalistică.

Nu m-am acomodat uşor cu rigorile regimului cazon şi am suportat la fel de greu ceea ce includea sintagma ‚,privaţiuni ale muncii de poliţie’’. Am început activitatea la Hunedoara şi am răzbit muncind pe brânci pentru că şi această meserie se fură, ca oricare alta. Descoperi că ai intuiţie, dar constaţi, iritat, că alţii trudesc mai puţin dar au  un randament pe care tu nici măcar nu-l poţi întrezări. Am fost nevoit sa-mi caut punctul de sprijin cu care spunea Arhimede că mişcă lumea, şi aşa am cunoscut o fată care se numeşte Hermina şi care în cîteva luni îmi va deveni soţie şi mai apoi mama celor doi copii: Anca Otilia şi Felix.

M-am format ca poliţist, dar şi ca om, sub limbile de foc ale Hunedoarei, într-un domeniu în care cunoşti virtualii suspecţi însă trebuie să le demonstrezi vinovăţia: fraudele economice. Aici am cunoscut şi oameni de litere de mare forţă:Dan Constantinescu, Neculai Chirica, Eugen Evu.

M-am împlinit întrun oraş mic, tot cu profil siderurgic, Călan. Aici am avut pentru prima dată un subordonat, şi tot aici a trebuit să fac de toate, în poliţie, dar nimic pentru familie. Căci, şi dacă ai lucra 24 de ore din 24, tot nu ţi-ar ajunge timpul dacă eşti dedicat meseriei. În mod paradoxal, Călanul a constituit rampa mea de lansare: m-a recrutat Direcţia Economică din Inspectoratul General al Miliţiei, de unde am revenit după doi ani pentru că soţia mea nu se putea acomoda cu anonimatul capitalei.

Sar câteva etape şi ajung la prima mea avansare într-o funcţie de răspundere. Eram de un an şi câteva luni şeful Poliţiei Orăştie, când am fost chemat la Deva, la inspectorul şef, colonelul Gheorghe Şimon. De profesie inginer silvic, era pentru noi, tinerii, un magician, respectat dar în egală măsură, şi chiar mai mult, foarte temut. M-a luat direct: „Măi, te am în vizor de câtva timp. Intenţionez să te promovez, dacă te aprobă Bucureştul, şef la serviciul Economic. Mi s-a spus că ai calităţi şi experienţă, dar îţi spun pe şleau că ai şi doua hibe care mă îngrijorează: literatura şi şahul”. Am răsuflat uşurat, colonelul era bine informat şi, când ţi-era lumea mai dragă, putea să te înţepe şi să te facă zob, cu zâmbetul pe buze, cu o informaţie din viaţa ta intimă. „Da, a continuat, eşti pasionat pentru amândouă, or eu am nevoie să dai totul în meserie, ziua şi noaptea, fără nicio oprelişte. Nu te întreb dacă te simţi în stare, ţi-am dat avizul să dai examen la Direcţie, dar îţi cer să nu uiţi niciodată această discuţie”. Îl asigur acolo sus, unde îşi doarme somnul de veci, că în toată cariera mea am simţit cât adevăr conţineau vorbele sale. Am renunţat să particip la concursuri de şah, dar nu m-am despărţit de literatură, am citit mult şi am scris tot mai puţin.

Am crezut că nu voi rezista prea mulţi ani în poliţie, dar punctul meu de sprijin a funcţionat fără întrerupere, chiar şi atunci când mi-am schimbat profilul şi am condus direcţia în care a lucrat un maestru al intuiţiei, Dumitru Ceacanica. En passant, am cunoscut doi campioni mondial la şah şi câţiva mari maeştri români, en passant şi în fugă am fost în preajma unor mari poeţi şi prozatori români. Şi tot în fugă am colecţionat cărţi de şi despre Eminescu, cărţi cu autografe, manuscrise şi documente literare. Si nu cred că a fost o pură întâmplare să achiziţionez o scrisoare semnată de un as al serviciilor secrete, Graham Greene.

Tot într-o goană nebună-nebună-nebună, nici nu ştiu cînd am agonisit 42 de ani batuţi pe muchie în poliţie (plus şase luni şi doua săptămâni), iar luna trecută am serbat 52 de ani cu aceeaşi femeie, cu un bilanţ care ne aduce mari satisfacţii: două nepoate de la fiică, Hermina Maria şi Amalia Ioana, doi nepoţi de la fiu, Eric şi Patric, premianţi în oraşul în care s-a născut celebrul autor al romanelor Contele de Monte-Cristo şi Cei trei muşchetari. Şi nu în ultimul rînd, la 1 august împlineşte un an strănepoata noatră Ema, dăruită de cea de a doua Hermină! E mult, e puţin, Dumnezeu ştie, noi suntem mulţumiţi!

Colonel dr. CONSTANTIN MOȘINCAT – În acest moment simt nevoia să mai adaug câteva repere la profilul profesional al generalului prof. univ. dr. Lazăr Cârjan (n. 29 iulie 1947, Bărbătești, Vâlcea). Lazăr Cârjan este un reprezentant de seamă al criminalisticii din România. Unul dintre cei mai proeminenți ofițeri superiori de poliție, de după 1990. Absolvent a facurtății de drept din București, promoția 1971, a încheiat cariera ca profesor universitar doctor la Universitatea „Spiru Haret”. Actualmente pensionar, scriitor de cărți de specialitate în domeniul juridic și în diverse alte domenii și cel mare colecționar de carte rară și veche, documente, manuscrise, ș.a. precum și o colecție de excepție „EMINESCU”.

La cariera profesională aș mai menționa faptul că a urmat mai multe cursuri internaționale de drept comercial internațional și antidrog în SUA, ordine publică în Anglia, management la Budapesta. Toate i-au adus ca recunoașterea ca membru fondator IPA, și ca președinte de onoare al acesteia.

Îndrăgostit de poezie și meserie, așa am putea să-i surprindem profilul în două cuvinte, pe care putem să le probăm cu fapte și acțiuni. Licențiat și doctor în drept cu teza: „Combaterea criminalității la frontiera de stat a României” susținută la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, București. A publicat peste 30 de lucrări, ca autor și co-autor, zeci de articole și studii publicate în volume, reviste de specialitate, emisiuni de radio și televiziune. Lucrări domniei sale sunt cunoscute, apreciate, premiate de către instituțiile abilitate în domeniu, din țară și străinătate.

Ceea ce știe lumea mai puțin este această dragoste pentru poezie pornită dintr-o întâmplare (deși admitem că nimic nu este întâmplător), când distribuit într-o piesă ca Demiurg a trebuit să învețe pe dinafară toată poezia LUCEAFĂRUL, și a rămas veșnic îndrăgostit de EMINESCU. Am descoperit, cu mare bucurie și plăcere, această pasiune a renumitului și apreciatului criminalist general Lazăr Cârjan, atunci când i-am adus două volume semnate cu autograf special de la dr. ionel Novac, un prieten comun.

Cititorii revistei Cetatea Cavalerilor (nr. 30-35/2023) savurează serialele și dialogurile noastre despre cărțile din colecția „Lazăr Cârjan” și autorii acestora. Și fie și într-o paranteză, precizez că domnul general Lazăr Cârjan cunoaște amănunte, dintre cele mai interesante, ale volumelor pe care le colecționează, dintre cele mai rare cărți – fiind „Poezii”, Eminescu, ediția a 2-a Maiorescu, cu autograf către sora sa „Aglae”(1895). Dragi îi sunt volumele cu autograf de la marii eminescologi: Perppesicius, ZN. Pop, Vatamaniuc, Victor Crăciun,  – strânse în nurăr aproape egal cu cel editat.

Cele mai mici tipărituri apărute în România, manuscrise, scrisori, corespondență, vederi, ordine și medalii – întregesc panoplia largă cu și despre scriitorii români. Eminescu, fiind socotit întâiul dintre toți, a fost cuprins în plastica expresivă – busturi (cel donat Centrului Cultural Român de la Budapesta, este și datorită inițiativei Domniei sale, pe când era Insector Șef la Poliția Bihor), statui, portrete, cum sunt cele semnate de Camil Ressu, Eugen Ștefan Boușcă, la 100 de ani de la publicarea întâia oară, în 1883, a Lucefărului, volum însoțit de ilustrațiile lui Gabriel Poenaru și Dionisie Spătaru (2008), ori ale Ecaterinei Mihai, în volumul din 2013, Ediția bibliofilă a lui Ion Iliescu și vitraliile sau/și cărbunele inegalabilul Ștefan Popa Popa’S, la ediția Luceafărului, sau aceea ilustrată de Mihai Cătruna, la 150 de ani de la prima întâlnire dintre Eminescu și Veromica Micle, din volumul Poezii alese (2022).

Scriam într-un articol despre distinsul general Lazăr Cârjan așa: „Cartea reprezintă, în viziunea colecționarului, o comoară. Ea luminează mintea, limpezește gândirea și direcționează atitudinea omului. Cartea de poezie deschide aripile iubirii, dă frâu liber imaginației precum au prins Călin și Cătălina. Și am să punctez un lucru esențial, tot ce are în uriașa sa bibliotecă, posesorul a citit și reținut, cunoștințe pe care le folosește în dialogul elevat pe care-l susține pe orice problematică de cultură generală. Așa s-au pus bazele culturii intinse ce posedă distinsul Cavaler, născut pe meleaguri Vâlcene (29 iulie 1947), educat la școlile polițienești din București, practicant începător în județul Hunedoara, apoi consacrat și împlinit profesional la Oradea (din 1988), cu scurte escale la București, dar revenit printre bihorenii, după pensionare. Ca un veritabil actor, recită din Eminescu, Minulescu, Goga, Blaga, ori Voiculescu. A îndrăgit poezia din adolescență și, pe furiș, a scris poezie. N-a debutat încă, dar mai e timp, sănătate să fie!”

În luna lui cuptor, când, iaca, a mai secerat un snop de ani la recolta vieții, noi îi urăm din inimă mulți și sănătoși ani, alături de distinsa doamnă Hermina (cu Domnia sa să mai adauge la cei 52 de ani de căsnicie cât o dărui Bunul Dumnezeu, în bună înțelegere și veșnică iubire!) și copii cei dragi, precum și cu aceea pentru care împlinește nobila misiune de bunic.

Și pentru că la o zi distnță Doamna Hermina își serbează ziua de naștere – ani pe care nu-i trădează, prin voiciune și ascuțit spirit de familie – le urăm să rămână mereu lângă sufletele noastre cu aceași candoare:

La mulți ani, familia Hermina și Lazăr Cârjan!

by

Referinţă Bibliografică

Colonel dr. Constantin MOȘINCAT: Omagiu familiei polițistului onest general dr. Lazăr CÂRJAN/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 28 iulie 2023