Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » CONSOLARE: Lia Sol

CONSOLARE: Lia Sol

CONSOLARE

Lia Sol

Fac din zilele nescrise flori cu filele pătate.

Noaptea-și prinde decolteul pe a stelelor răscruce.

Eu aștept o deznodare fără de proximitate,

Ca-ntr-o lume Boreală cu o sută de uluce.

 

Din zenit îmi cresc apusuri, adevărul e ca romul,

Și mă pierd ca o nălucă în realul meu morbid.

Când destinul cântărește cât apreciază omul,

Doar prostia face curte idealului avid.

 

Eu mai cred în lumi frumoase, unde soarele-i mai verde,

Când văzduhul plin de gheață năzuieste mângâiere.

Și așteaptă prea cuminte Universul să-l dezmierde,

Să le placă prea devreme, îngerilor unși cu miere.

***

Îmi țes așternutul din mii de nespuse,

Nebune de gânduri, uitate pe-afară.

Și-mi cresc idealuri din vise apuse,

Pe viețile scrise în inimi de ceară.

Facebooktwitterby feather