De Crăciun mai multe pii
Adunate mii și mii
S-au pornit pe răsculat
Lumea-ntreagă-n lung și-n lat.
Fie cu gaură mică,
Fie cu ea măricică,
Au sărit cu toate-n grup
Să îl bată pe chilug.
– Păi de ce? ‘ntrebă mirată
Cânepa nevânturată.
– Că-i urât și nu ne bate!
Au răspuns piile toate.
Tu încă n-ai auzit,
Nu-i vremea de cânepit,
Dar te-așteaptă și pe tine,
Tot chilugul, o știm bine!
– N-am reproș pentru chilugi…!
Spuse cânepa, atunci,
Nu am găuri de bătut,
Am boabe de prefăcut.
Eu sunt rodul cel mai bun,
Julfa dulce la Crăciun.
Voi sunteți găuri bătute
Pe vrute și pe nevrute…!
Eu fără chilug aș fi
Boabe aspre-n coji negrii,
Dar chilugul mă prepară
Praful fin de cânipioară.
Ca pe voi lemnarul vostru,
Care-n găuri v-a dat rostul
Și ieșirăți din cioplit,
Din crăpat și din croit.
Eu sunt desertul gustos
Pentru noaptea după post,
Când pahare se ciocnesc
Și oamenii când se iubesc…!
Nu reneg eu pe chilug,
C-aș lovi în Demiurg.
Dar și tu piime multă
Chilugului îi ești menită.
Voi de ce aveți, atunci
Găuri mari ori găuri mici?
Chilugul dacă n-ar fi,
Piua de ce-ar trebui?
Că bate mai apăsat
Ori bate tărăgănat,
E bun câte un chilug
Pe la câte-o pie-n pârg.
Dac-or fi piile toate
Răzbătute, răsculate,
Nu știu eu, un om molcuț
Adevărul gol goluț!
Însă sunt sigur pe mine,
Că doar de bătut se ține
Chilugu-ndârjit în pii,
Altminteri la ce să-l ții?
(Aurel V. Zgheran)
(Foto: Pinterest)


