Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » CREDEAM ÎN ÎNGERI  de Val Răzeşu

CREDEAM ÎN ÎNGERI  de Val Răzeşu

Ning zarzării vise, uimirea

ca scară de aur o sui
când mă înfloreşti cu privirea
din ochii cu fulger căprui.

Sunt irişii tăi flori de stâncă
şi ard un ceva tăinuit
şi Marea cu atât mai adâncă
cât Cerul în ea zugrăvit.

Ca pruncii zidim în nisipuri
castele în zodii de o clipă,
umbra lor cade pe chipuri
şi visul tresare aripă.

Pulsează în inimi abisul
din setea încinsă pe guri,
o rană adâncă e visul,
e somnul o bandă de furi.

Plecăm de pe țărm şi din noi,
chemați de un tainic mister
cad îngeri cu aripi de ploi
şi uită cărarea spre cer.

În ochi, te-ai ascuns în lumină,
privindu-i pe cei rătăciți,
rămaşi la peron fără vină,
mă văd printre cei maziliți.

În numele tău caut drumul –
ce fuge luat ca de streche –
primindu-ne doar câte unul
din umbrele încă pereche.

Şi cad fără veste-ntr-o lume
de doi care nu au sfârşit
şi Marea mă strigă pe nume
din Cerul în ochi zugrăvit.

În lumea cu ochii închişi
nici arborii n-au rădăcină,
şi plimbă de mână caişi,
prin nouri, livezi de Lumină.

Ne alungă din noi cineva –
suntem doar parfum şi mister –
vai, îngerul nostru purta
în loc de aripi, revolver.

Ce bine-i în brațele calde
când gloanțele trase ratează,
când naşte sărutul smaralde
şi soarele, verde visează.

Am fost în alt vis pân’ la tine,
acum te visez că ai fi
Lumina luminii din mine
în nopțile ce vor veni.

VAL RĂZEŞU

Facebooktwitterby feather