Neprețuitul aport al lui Iordan Datcu la istoria culturii române se traduce și prin realizarea unor imperioase dosare de receptare critică și bibliografii ale operelor unor folcloriști de seamă ai țării noastre. Este de bună seamă o altfel de readucere în actualitate a acestor slujitori benedictini ai spiritului românesc.

Primul, în ordine alfabetică, asupra căruia își concentrează atenția dl Iordan Datcu este etnologul și folcloristul Al. I. Amzulescu (n. 4 decembrie 1921, Valea Stanciului, jud. Dolj — d. 9 august 2011, București). Intitulată Al. I. Amzulescu. Receptarea critică a operei, cartea apărută la RCR Editorial, în 2014, vine să sublinieze ideea că nimic nu se realizează în viață fără trudă sisifică, iar importanța contribuției lui Al. I. Amzulescu la istoria disciplinei folcloristicii este relevată tocmai de aceste repere critice la cărțile fostului cercetător și secretar științific al Institutului de Folclor din București între anii 1950-1970.

Cartea consacrată lui Amzulescu debutează cu un succint tabel biobibliografic al celui care, între anii 1980-1985, a fost redactor-șef al „Revistei de Etnografie și Folclor”. Urmează o scurtă Notă asupra ediției, în care editorul precizează următoarele idei la care subscriem și noi: „Cunoașterea moștenirii științifice pe care a lăsat-o (Al. I. Amzulescu, n. n.) este o datorie a oricărui cercetător caracterizat de probitate. Ediția de acum vine în întâmpinarea acestui tip de cercetător, care va fi scutit de a căuta prin multe publicații periodice pentru a cunoaște ecourile critice trezite de lucrările lui Al. I. Amzulescu. Este, credem, o lucrare de referință pentru cel care va alcătui o monografie despre eminentul folclorist.”.

Urmează apoi expuse, rând pe rând, cele mai importante repere critice la cărțile celui care și-a dedicat toată viața studierii și culegerii cântecului epic versificat (cântecelor bătrânești): „Vechi cântece de viteji” (1956), „Cântecul nostru bătrânesc” (1960), studiu publicat în „Revista de Folclor”, Anul V, Nr. 1-2, „Balade populare românești (I-III)” (1964), „Cântece și jocuri din Muscel” (1964), „Toma Alimoș. Meșterul Manole. Balade populare românești” (1967), „Cântece bătrânești” (1974), „Cântecul epic eroic. Tipologie și corpus de texte” (1981), „Balada familială. Tipologie și corpus de texte” (1983), „Cântecul nostru bătrânesc” (1986), „Repere și popasuri în cercetarea poeziei populare” (1989), „Cântecul popular din Muscel. Monografie folclorică zonală” (1990), „Valori de patrimoniu ale cântecului bătrânesc din Oltenia” (2000), „Despre obârșii… Et quibusdam aliis” (2003), „Capodopere ale literaturii populare românești” (2003),  „Cântecul poporan din Muscel” (2010).

Printre semnatarii acestor referințe critice se numără: V. Adăscăliței, Gheorghe Alexe, Ovidiu Bârlea, Lucian Berdan, Ion Bradu, Harry Brauner, Șerban Cioculescu, Mihai Coman, Emilia Comișel, Nicolae Constantinescu, Iordan Datcu, Al. Dobre, Constantin Eretescu, Adrian Fochi, Florin Georgescu, Ovidiu Ghidirmic, Gottfried Habenicht, Sabina Ispas, Georghe Obrocea, A. Gh. Olteanu, I. Oprișan, Helga Stein, Vladimir Streinu, Sabina C. Stroescu, Ioan Șerb, Ion Șeuleanu și Ion Taloș.

Cartea este completată de o suită de necrologuri apărute după dispariția celui care fusese, printre altele, și laureat al Academiei Române, în 1981. Printre semnatarii acestor articole comemorative, îi găsim pe: Nicolae Constantinescu, Iordan Datcu și Sabina Ispas.

De asemenea, la finalul cărții, Iordan Datcu realizează o Bibliografie în volume și periodice, chiar și o discografie, apoi o bibliografie critică selectivă despre opera lui Al. I. Amzulescu. Un indice de nume necesar unei astfel de lucrări de anvergură face o binevenită orientare în corpusul lucrării celui care va dori să se edifice asupra unui autor sau altul amintiți în aceasta.

Pe coperta a IV-a a acestei cărți venind să reveleze ecourile critice pe care le-a trezit opera științifică a lui Al. I. Amzulescu în rândul contemporanilor săi, tronează un miniportret pe care i l-a făcut un alt mare folclorist român, și anume Adrian Fochi:

„Al. I. Amzulescu a desfășurat o activitate folclorică completă, executând absolute toate operațiile pe care le pretinde stadiul actual al dezvoltării disciplinei științifice căreia i s-a dedicat, putându-se spune, fără reticențe, că el este, în acest moment, cel mai bun specialist pe care îl avem pentru domeniul în cauză. Și mergând mai departe, se poate chiar afirma că Al. I. Amzulescu este cel mai bun cunoscător al problemelor pe care le pune studiul cântecului nostru epic tradițional ce l-am avut vreodată. Aceasta nu înseamnă că tragem cu buretele peste activitatea atâtor neobosiți înaintași, care s-au străduit, în lucrări monografice sau chiar îndrăznețe sinteze asupra genului, să ne procure o cunoaștere cât mai adecvată a lucrurilor, ci să arătăm doar că munca lui Al. I. Amzulescu îl situează la capătul superior al unei întregi evoluții și că lucrarea sa poartă amprenta vie a noului stadiu de cugetare, reprezintă treapta cea mai înaltă pe care a atins-o studiul în mersul său trudnic spre progres și dezvoltare. Acesta e un lucru ce trebuie reținut cu toată seriozitatea.”.

Așadar, cartea Al. I. Amzulescu. Receptarea critică a operei (RCR Editorial, București, 2014), realizată de Iordan Datcu ca un gest de prețuire a operei lui Al. I. Amzulescu, după cum singur mărturisește, va sluji de acum încolo ca un util instrument de istorie literară pentru viitorii cercetători literari, trebuind să intre în orice bibliografie respectabilă despre istoria disciplinei folcloristicii.

by

Referinţă Bibliografică

Cristian Gabriel Moraru: Receptarea critică a operei folcloristului Al. I. Amzulescu/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 11 februarie 2023