Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie »  Cristian Petru Bălan: DE UNDE PROVINE DUMNEZEU

 Cristian Petru Bălan: DE UNDE PROVINE DUMNEZEU

Cristian Petru Bălan

 

DE UNDE PROVINE DUMNEZEU

 

De unde vine Domnul? — întreabă omenirea,

Cu ochii plini de taină și dor de înțeles;

Dar El e mai presus de timp și de zidirea

Ce poartă-n trupul lumii un început și-un mers.

 

El nu are origini, nici margini și nici soartă,

Căci Dumnezeu-i Foc veșnic ce arde necreat;

În clipa-n care‑L cauți, găsești o sfântă Poartă,

Iar dincolo de Poartă — un cer nemăsurat.

 

E Răsăritul care nu conturează zorii,

Lumina fără umbră, Izvorul fără mal;

Din El se nasc și timpul, și clocotu-ntrupării,

Iar veșnicia‑I curge-n cristalul sideral.

 

De-ntrebi „De unde vine?”, întrebi cu graiul firii,

Căci El „nu vine” – Este! E pururi ! E mereu!

E Suflul care-aprinde făclia omenirii,

E Taina care spune: „Sunt cel ce sunt! Sunt EU!”.

 

El nu se naște-n spațiu, nici nu se schimbă-n ani,

Căci anii sunt doar frunze căzute dintr-un pom;

Iar El e  Pomul Vieții, cu lujeri suverani,

Ce-și lasă rodul dulce în fiecare om.

 

Și totuși, El descinde când inima Se‑nclină,

Când lacrima devine o rugă fără glas;

Atunci coboară-n suflet o liniște divină,

Și simți că Veșnicia și-n tine s-a retras…

 

De unde vine Domnul? — din cerul fără vreme,

Din Ființa necuprinsă și fără de-nceput;

Dar către noi El vine când rugăciuni Îl cheamă,

Și-atunci, prin Întrupare, Se face cunoscut.

 

12 februarie 2026

 

Facebooktwitterby feather