Dumnezeu este ca un megacomputer uriaș, întins în tot universul,
al cãrui infinit – deci cosmosul însuși – este inclus cu totul în Ființa Lui!
Și – pentru cã nu-I putem înțelege nici complexitatea, nici tainele, nici mãreția –
El S-a proiectat anatomic la noi, aici, pe Terra,
la nivelul miniperceperii noastre materiale,
luând forma Omului Iisus, Salvatorul Suprem
Și Portalul Divin al mântuirii pe veci, prin propria-I jertfã…
A fost o Decizie unică, istorică, uriaşă, curajoasă, de autosacrificiu !
El – Imensul Creator, Izvorul Măreţ al Dragostei infinite, al Iubirii Totale,
El – Imensa Energie Explozivã a cosmosului,
El – Superinfinitul, Puterea Puterilor,
Veșnicia Veșniciilor, Puritatea Purităţilor,
El S-a concentrat cu umilințã într-un Punct viu,
într-un Om, aparent simplu,
deși, fiind ubicuu, rãmâne, simultan, în tot universul nesfârșit!
De acolo, El ne-a trimis îngerii Lui întru ajutor,
spre a ne apãra de rãzbunarea îngerilor trãdãtori.
Poate cã, metaforic vorbind,
galaxiile și metagalaxiile infinite sunt condensatori cosmici,
stelele un fel de tranzistori, iar oamenii – scânteioare de-o clipã,
care încearcã sã imite timid strãlucirea stelelor.
Poate… Dar cine știe?…
Privit în infrarosu, Dumnezeu pare a fi vizibil
în dungile infraroșii din spectrul luminii;
Privit în ultraviolet, credem cã este vizibil în dungile ultraviolete
Și-n mozaicul de cãrți, icoane, inscripții, cruci și statui
din bisericile de pretutindeni…
Dar sã nu ne pripim cu definițiile, cu simbolurile naive
Și cu presupunerile hazardate,
cãci veșnic va rãmâne ceva neclar și neînțeles de mintea noastrã.
Vom ști mai multe – Dincolo…
Rãbdare și pioasã închinãciune!
Deocamdatã, aici,
claritatea Lui se gradeazã în raport
cu opacitatea și ne-opacitatea gândirii noastre,
și cu latitudinea ori longitudinea zonelor religioase de pe mapamond:
La Vatican și Ierusalim, prezența I Se simte puternic
prin sunetul clopotelor, prin Zidul Plângerii, prin misse și liturghii luminoase;
la Mecca – prin bolidul venit din cer și venerat în Kaaba cea neagrã.
În alte milioane de biserici, sinagogi și moschei,
este perceput prin rugãciuni și nesfârșite îngenunchieri.
Dar cel mai clar și mai clar, Dumnezeu este simțit
cu sufletul fiecãruia din cei ce cred în El,
din cei ce-L cautã, I Se-nchinã și-L iubesc.
Cãci ei Îl vãd, Îl simt, Îl adorã și-I cunosc
mãreția, iubirea, bunãtatea, puterea și sfințenia.
Ei Îl vãd pretutindeni: în frumusețea florilor, în verdele ierbii, în zborul fluturilor,
în cântecul pãsãrilor, în gunguritul pruncilor, în seninul cerului,
în vuietul mãrilor și-al oceanelor, în toate splendorile naturii;
în strãlucirea soarelui, a lunii, a stelelor,
a aurorelor polare,
dar și în forța uraganelor,
a furiilor mãrilor și oceanelor,
a cutremurelor, a tunetelor și trãznetelor ce ne lovesc,
și a numeroase alte pedepse, cãci toate, toate acestea vin din mâna Lui,
fiindcã El ne vorbește prin parfumul și coloritul florilor, prin razele lunii și razele soarelui, prin forma norilor,
prin ivirea zorilor și farmecul amurgurilor,
prin orice tunet și trãznet! Doar priviți și ascultați…
Oriunde I se simte prezența! Îndrãzniți sã-L cãutați!
Mulți întind lãcrimând brațele spre cer Sã-I proslãveascã mãreția,
sã-I implore superputerea, frumusețea și bunãtatea infinitã,
sã-I atingã vibraţiile, radiațiile invizibile și sã-I capteze uriașa luminã totalã…
Atunci ei se simt mângâiați de valul cald al curenților binecuvântãrii de sus
care le dã fiori întãritori prin tot trupul, luminându-le cugetul și sufletul,
cãci El este al vieții mãreț fondator,
Creatorul nostru, Pãrintele nostru!
El – înțelepciunea supremã, bucurie, exaltare, seninã, bunãtate, beatitudine, ordine, milă şi jertfã…
El – Entitatea prezentã în orice punct al universului;
El – dreptatea rãsãdirii prin suflet,
cale fãcându-și, dar și inimile incendiindu-le,
El – Genialitatea creatoare,
El – foamea și setea de Adevãr și de pace,
El – fondatorul tuturor prevãzutelor și neprevãzutelor,
El – marele Judecãtor al judecãților noastre,
El – Soarele ce se aprinde în oameni, fãcându-i mici sori,
El – Pâinea veșnic neprihãnitã și veșnic hrãnitoare, Purtãtorul nostru de grijã,
El – Izvorul nesecat de apã vie,
El – Infinitul, Eternitatea copleșitoare ce ne conferã și nouã un infinit glorios sau nu,
O eternitate adâncã!
Mai mult ce sã-I cerem? Slãvit sã-I fie Numele Lui!
Puținul ce-l înțelegem e mult dacã vrem sã-nțelegem
Și de aceea am putea fãrã fricã sã rãspundem:
Mai degrabã noi nu existãm decât ca El sã nu existe!
Dar puțini vor avea curajul nebun sã rosteascã aceste cuvinte mãreţe…
EL EXISTÃ, INTRAEXISTÃ ȘI SUPRAEXISTÃ!
(Indiferent cã vrei tu sau cã nu vrei așa ceva,
Indiferent dacã-ți convine sau nu – EL EXISTĂ !
Oricum, noi suntem total depãșiți
de aceastã uriașã Lege a Nerelativitãții Universale!)
În loc sã vã îndoiți și să comentați acest imens Adevãr, mai bine tãceți!
Mai bine tãceți!
Este imperativ sã tãceți și sã vã descoperiți
când Îi rostiți Numele rugându-vã Lui…
Astfel ne vom apropia de marea tainã a dumnezeirii,
Astfel tainele ni se dezleagã, pe rând –
Și atunci El va pãtrunde încet, încet în noi, în cugetul nostru, în adâncul din noi,
în adâncul adâncului nostru –
Pânã ce-l va lumina și limpezi de toate impuritãțile,
pânã ce-l va sfinți,
absorbindu-ne cu totul în El,
distilându-ne în El,
contopindu-ne cu El
şi devenind una din razele Lui !
Și – pentru cã nu-I putem înțelege nici complexitatea, nici tainele, nici mãreția –
El S-a proiectat anatomic la noi, aici, pe Terra,
la nivelul miniperceperii noastre materiale,
luând forma Omului Iisus, Salvatorul Suprem
Și Portalul Divin al mântuirii pe veci, prin propria-I jertfã…
A fost o Decizie unică, istorică, uriaşă, curajoasă, de autosacrificiu !
El – Imensul Creator, Izvorul Măreţ al Dragostei infinite, al Iubirii Totale,
El – Imensa Energie Explozivã a cosmosului,
El – Superinfinitul, Puterea Puterilor,
Veșnicia Veșniciilor, Puritatea Purităţilor,
El S-a concentrat cu umilințã într-un Punct viu,
într-un Om, aparent simplu,
deși, fiind ubicuu, rãmâne, simultan, în tot universul nesfârșit!
De acolo, El ne-a trimis îngerii Lui întru ajutor,
spre a ne apãra de rãzbunarea îngerilor trãdãtori.
Poate cã, metaforic vorbind,
galaxiile și metagalaxiile infinite sunt condensatori cosmici,
stelele un fel de tranzistori, iar oamenii – scânteioare de-o clipã,
care încearcã sã imite timid strãlucirea stelelor.
Poate… Dar cine știe?…
Privit în infrarosu, Dumnezeu pare a fi vizibil
în dungile infraroșii din spectrul luminii;
Privit în ultraviolet, credem cã este vizibil în dungile ultraviolete
Și-n mozaicul de cãrți, icoane, inscripții, cruci și statui
din bisericile de pretutindeni…
Dar sã nu ne pripim cu definițiile, cu simbolurile naive
Și cu presupunerile hazardate,
cãci veșnic va rãmâne ceva neclar și neînțeles de mintea noastrã.
Vom ști mai multe – Dincolo…
Rãbdare și pioasã închinãciune!
Deocamdatã, aici,
claritatea Lui se gradeazã în raport
cu opacitatea și ne-opacitatea gândirii noastre,
și cu latitudinea ori longitudinea zonelor religioase de pe mapamond:
La Vatican și Ierusalim, prezența I Se simte puternic
prin sunetul clopotelor, prin Zidul Plângerii, prin misse și liturghii luminoase;
la Mecca – prin bolidul venit din cer și venerat în Kaaba cea neagrã.
În alte milioane de biserici, sinagogi și moschei,
este perceput prin rugãciuni și nesfârșite îngenunchieri.
Dar cel mai clar și mai clar, Dumnezeu este simțit
cu sufletul fiecãruia din cei ce cred în El,
din cei ce-L cautã, I Se-nchinã și-L iubesc.
Cãci ei Îl vãd, Îl simt, Îl adorã și-I cunosc
mãreția, iubirea, bunãtatea, puterea și sfințenia.
Ei Îl vãd pretutindeni: în frumusețea florilor, în verdele ierbii, în zborul fluturilor,
în cântecul pãsãrilor, în gunguritul pruncilor, în seninul cerului,
în vuietul mãrilor și-al oceanelor, în toate splendorile naturii;
în strãlucirea soarelui, a lunii, a stelelor,
a aurorelor polare,
dar și în forța uraganelor,
a furiilor mãrilor și oceanelor,
a cutremurelor, a tunetelor și trãznetelor ce ne lovesc,
și a numeroase alte pedepse, cãci toate, toate acestea vin din mâna Lui,
fiindcã El ne vorbește prin parfumul și coloritul florilor, prin razele lunii și razele soarelui, prin forma norilor,
prin ivirea zorilor și farmecul amurgurilor,
prin orice tunet și trãznet! Doar priviți și ascultați…
Oriunde I se simte prezența! Îndrãzniți sã-L cãutați!
Mulți întind lãcrimând brațele spre cer Sã-I proslãveascã mãreția,
sã-I implore superputerea, frumusețea și bunãtatea infinitã,
sã-I atingã vibraţiile, radiațiile invizibile și sã-I capteze uriașa luminã totalã…
Atunci ei se simt mângâiați de valul cald al curenților binecuvântãrii de sus
care le dã fiori întãritori prin tot trupul, luminându-le cugetul și sufletul,
cãci El este al vieții mãreț fondator,
Creatorul nostru, Pãrintele nostru!
El – înțelepciunea supremã, bucurie, exaltare, seninã, bunãtate, beatitudine, ordine, milă şi jertfã…
El – Entitatea prezentã în orice punct al universului;
El – dreptatea rãsãdirii prin suflet,
cale fãcându-și, dar și inimile incendiindu-le,
El – Genialitatea creatoare,
El – foamea și setea de Adevãr și de pace,
El – fondatorul tuturor prevãzutelor și neprevãzutelor,
El – marele Judecãtor al judecãților noastre,
El – Soarele ce se aprinde în oameni, fãcându-i mici sori,
El – Pâinea veșnic neprihãnitã și veșnic hrãnitoare, Purtãtorul nostru de grijã,
El – Izvorul nesecat de apã vie,
El – Infinitul, Eternitatea copleșitoare ce ne conferã și nouã un infinit glorios sau nu,
O eternitate adâncã!
Mai mult ce sã-I cerem? Slãvit sã-I fie Numele Lui!
Puținul ce-l înțelegem e mult dacã vrem sã-nțelegem
Și de aceea am putea fãrã fricã sã rãspundem:
Mai degrabã noi nu existãm decât ca El sã nu existe!
Dar puțini vor avea curajul nebun sã rosteascã aceste cuvinte mãreţe…
EL EXISTÃ, INTRAEXISTÃ ȘI SUPRAEXISTÃ!
(Indiferent cã vrei tu sau cã nu vrei așa ceva,
Indiferent dacã-ți convine sau nu – EL EXISTĂ !
Oricum, noi suntem total depãșiți
de aceastã uriașã Lege a Nerelativitãții Universale!)
În loc sã vã îndoiți și să comentați acest imens Adevãr, mai bine tãceți!
Mai bine tãceți!
Este imperativ sã tãceți și sã vã descoperiți
când Îi rostiți Numele rugându-vã Lui…
Astfel ne vom apropia de marea tainã a dumnezeirii,
Astfel tainele ni se dezleagã, pe rând –
Și atunci El va pãtrunde încet, încet în noi, în cugetul nostru, în adâncul din noi,
în adâncul adâncului nostru –
Pânã ce-l va lumina și limpezi de toate impuritãțile,
pânã ce-l va sfinți,
absorbindu-ne cu totul în El,
distilându-ne în El,
contopindu-ne cu El
şi devenind una din razele Lui !
Cristian Petru Balan
„DUMNEZEU ATOATE CREATOR” sau „ÎMPĂRATUL CERESC – DUMNEZEU”. Aceasta este varianta definitivă a icoanei în stil ortodox (mai exact, neo-ortodox), un tablou prezentat înainte în alte variante similare. Am râmas la ea, fiind inspirat de un tablou similar pictat de celebrul preot călugăr Arsenie Boca. Chipul lui Dumnezeu este mai rar folosit în iconografia bisericească ortodoxă, spre deosebire de biserica romano-catolică unde poate fi văzut foarte des. Privit mai cu atenţie, se poate observa că în icoana de faţă eu am sugerat Sfânta Treime: Tatăl, Fiul (Iisus Copil) şi Sfântul Duh (Porumbelul alb). Tabloul a înlocuit icoana veche pictată în stil catholic, aflată pe capela cimitirului „Eternitatea” din oraşul Boldeşti-Scăieni, jud. Prahova, şi va avea dimensiunile 2,50 m x 1,80 m, înlocuind (în luna mai) pictura pe care o lucrasem în stil catolic. Aceasta a fost transferată pe capela Bisericii Sf. Constantin şi Elena din cartierull Balaca al localităţii menţionată mai sus
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..