Cristian Petru Bălan
GIUSEPPE VERDI
(poem)
În satul Roncole, sub bolta cerească,
Se naște Giuseppe destin să-mplinească.
Muzica lui, divină chemare,
Îi poartă toți pașii spre-o lume în floare.
Milano-l primește cu multă căldură,
În săli de concerte cu muzică pură.
„Oberto” lui tânăr pe toți cucerește,
Și junele Verdi spre glorii pornește !
Tristeți l-au lovit – mari, crâncene, vii –
Pierzându-și soția și ambii copii.
Durerea în muzica lui și-a țesut,
Fiindcă „Nabucco” din ea s-a născut;
Apoi „Rigoletto” măreț s-a impus,
Iar „Il Trovatore” l-a ‘nălțat și mai sus…
Cu „La Traviata”, poveste de cânt,
Orchestrele-o cântă pe-ntregul pământ,
Căci Verdi-a creat armoniile pure
Ce fac universul întreg să susure,
Iar gloria sa eclatantă se-ntinde
Încât faima lui tot pământul cuprinde.
Italia-l adoră: e-un simbol al țării,
Risorgimento crește pe culmile zării
Cântând „Va, pensiero” spre libertate,
Verdi-i același cu țara lui – frate !
„Aida”, vis splendid de-amor și-candoare,
Comori de splendoare fermecătoare…
„Otello” și „Falstaff” – faimoși tot mereu,
Încheie creația marelui zeu.
Azi Verdi, prin muzică, veșnic trăiește,
În inima noastră el veșnic domnește.
Prin tot ce-a compus pare zeu și-mpărat
Și-n ambele titluri va fi-ncoronat !
Glen Ellyn, 10 ianuarie 2025


