Cristian Petru Bălan: Poemul „VASILE ALECSANDRI”
MOTTO:
„Și-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice,
Ce din frunze îți doinește, ce cu fluierul îți zice,
Ce cu basmul povestește – veselul Alecsandri,
Ce-nșirând mărgăritare pe a stelei blondă rază,
Acum secolii străbate, o minune luminoasă,
Acum râde printre lacrimi când o cântă pe Dridri.”
MIHAI EMINESCU
Un lider al Unirii, distins condei de aur,
Vasile Alecsandri ne-a fost cel mai măreț tezaur.
Din România el a strâns folcklorul minunat
Din care-apoi s-a inspirat și-n perle l-a schimbat.
Versuri de dor și drag, și doine și balade,
Pasteluri cu mult farmec, din bătrânești izvoade,
Tablouri minunate, transpuneri mari, măiestre,
Cu lunci, câmpii și codri vibrând de dulci orchestre…
Ne-a scris „Hora Unirii” ca sfânt îndemn și pace,
Spunând ca România în rai o vom preface…
În proză și în teatru e precursor de glorii :
„Chirițele” , „Fântâna”, „Ovidiu”-s mari victorii,
Căci Teatrul Național din Iași director l-a numit,
Dar funcții și mai mari în serii a primit.
Iar când a scris imnul de stat numit „Imnul regal”,
Ajunse diplomat vestit, ministru triumfal…
La Londra, la Paris, Berlin primește-ades ovații;
Căci țara ne-a reprezentat și-a luat mari decorații.
Prin toate treptele-a trecut mereu cu frunte a sus
Lăsând o operă gigant – comoară de nespus.
Vasile Alecsandri la noi izvor e nesecat,
Un suflet nobil, uriaș; pe mulți ne-a inspirat.
Deschizător de drum măreț către-nsorite zări,
El România a vrut a fi chiar prima între țări.
Glen Ellyn, 24 Ianuarie 2025


