Știu că sunt poetul zăbavnic sosit să vă cânt prea târziu,
Dar seceta grea de cuvinte mi-a spus să-mi smulg din cer lira,
Căci codrii pe-ntins mioritic cereau să-i doinesc cu glas viu,
Plângând ale lor tragedii când trist le sortisem satira…
Ce multe-ar fi de-nșirat, că s-ar opri din susur izvoarele!
Și-ntâi cuveni-s-ar să-ncep descriind iubiri arzătoare,
Frumuseți, peisaje de vis, cât de sfinte-s mereu Luna și Soarele!
Ce mari fericiri am trăit în lumea din jur trecătoare!
Dar… nu pot. Căci astea s-au spus, iar azi alte scene-s în față…
Trecutul dispare subit, împins dup-o neagră cortină.
În locu-i apare-un coșmar și groaznic de ochi mi se-agață…
Coșmaru-i cumplit: arderi și fum, răcnete tari și-n surdină…
Crime, mulțimi furioase, urlete pline de ură,
Mame plângând, prunci speriați, ceru-nnegrit de furtună;
Lume bolnavă – de moarte fugind cu cârpe și botnițe-n gură…
Totu-un iad! Și iarăși îmi zic: ce lume nebună, nebună!
Desigur, la-așa iad, răspund: da, pe drept meritam –
Căci Terra-i-n destrăbălare și oamenii ei sunt inerți!
De-aceea-n genunchi către Domnul, cu toții așa să-L rugăm:
Părinte, de Tine uitarăm… Te rugăm să ne ierți! Să ne ierți!…
Glen Ellyn City, 12 iunie 2020
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..