„Realizator emisiuni, content creator, om vesel, actriță, chef propriu”…, astfel își alcătuieşte un autoportret din cuvinte protagonista rândurilor de față pentru care mie nu-mi mai rămân cuvinte decât pentru a-i spune numele – Cristina Cioran – și spre a acoperi șirul de denumiri sub un contur vibrat plastic, nu de evidență, ci așa cum simt eu – afectiv – și cum o cunosc: frumoasă, veselă, sentimentală, cumsecade – da…, cumsecade, o virtute ce-ar trebui să existe în contextul condiției umane în mod cât se poate de natural și să și fie apreciată ca atare, nu ca o raritate a lumii de azi…!
Cum să vorbesc mai frumos despre Cristina Cioran căci numai și numai frumos merită a se vorbi despre ea?! Voi vorbi ca despre o primăvară, căci într-o primăvară am întâlnit-o și de atunci mi-o amintesc mereu ca pe o primăvară și-n inima mea e primăvară când îmi amintesc de ea!
Departe de dezolarea ce tulbură lumea contemporană cu evenimente lugubre, îngrijorătoare, ca și cum o mare în clocot s-ar răsturna dinspre larg, aducând spumele ca să măture cu ele țărmul, apoi s-ar retrage și iarăși ar veni și iarăși ar pleca, ducând și aducând valurile, primăverile surâd împodobite cu salbele stelelor pământului – florile fără număr, cu miros proaspăt și culori crude…!
      Așa era primăvara aceea când am întâlnit-o pe Cristina Cioran în Gara de Nord din București, eu și ea venind sau plecând dinspre sau înspre undeva, fiecare cu gândurile, fiecare cu rosturile sale.
O discuție, un schimb de priviri, de zâmbete de complezență, de generozități gestuale politicoase, o fotografie pentru amintire. Era cu fiica sa, un copil grațios, un copil dulce, vesel și frumos…, ca primăvara și ea…!
…Și cântă vesel primăvara, cu zumzet de albine, susure de fântânițe, fâlfâituri de zbor…, și dansează primăvara cu siluete de penumbre și raze de lumină, cu suite de gâze și păsărele, cu lave de aur curse din soare, cu scântei de argint scăpărate de astrele nopților și-nmiresmate de mierea câmpului, de mirodeniile grădinilor, de răsuflarea pădurii…, ard pădurile în flăcări verzi, izbucnește iarba ca o tapiserie de mătase verde, florentină, se-așterne primăvara pe covoarele naturii ca frescele bizantine ale altarelor purului rai…!
Așa mi s-a părut ziua aceea, așa-mi părea cerul, aerul, soarele, florile, oamenii primăverii aceleia, așa-mi părea Cristina Cioran, așa-mi părea fiica ei, așa era inima mea, așa era sufletul meu, așa erau ochii mei, așa era gura mea, așa erau obrajii mei, așa era tot, așa era anotimpul, așa era Gara de Nord…, așa mi-au rămas pentru totdeauna în minte și spirit amintirea…!
Așa-s de dulci fluturii lunecând prin aer primăvara, lin ca visul, difuz ca iubirea și trecător ca viața, ce vin și dispar atât de repede încât nu lasă ca urme decât amăgirea că ai avut timp să te bucuri de ele…!
Așa s-a întâmplat în ziua aceea, așa se întâmplă acum în adâncul amintirilor mele, așa sunt contemplațiile îndepărtate în timp și întotdeauna aproape în viața mea sufletească…!
Cântă ca viorile primăvara, râde ca ochii de copii primăvara, e tânără ca zânele primăvara, e dulce ca sărutul primăvara, e frumoasă ca mireasa primăvara…
…Și asemenea-i inima mea, ce le culege pe toate pe obrajii mei, în ochii mei, în poala sufletului meu, apoi le seamănă pe tabloul cuvintelor acestora despre Cristina Cioran pe care-l făuresc ca și cum aș recrea iarăși natura, duplicând-o din palma Lui Dumnezeu pe oglinda în care natura se privește și contemplează sfințenia.
Așa-i primăvara…! E ca o oglindă în care eu revăd întâlnirea mea la București, în Gara de Nord cu Cristina Cioran.
Primăvara întâlnirii acesteia e măiestrită în cuvinte din cristal și argintul căutărilor, din iubirea, consecvența și alergările amintirilor mele, unde natura și mâna omenească zidesc dragoste și împletesc dantelării de miracole sufletești.
Primăvara e o simfonie a ramurilor înflorite. Zâmbesc ochilor, luminează gândurilor, alină inimii…! Grația florilor și grația umană creează sugestia că pentru cei sensibili viitorul devine prezent – acesta-i visul…!
Nu e tocmai clipa preciziei aceea în care se întâmplă, dar primăvara zorește speranța și voioșia trăirii ei…!
Primăvara seamănă cu o întâlnire frumoasă…! Pensonul visează în degetele pictorului, vioara trăiește la urechea muzicianului, poemul susură cu grație în întreagă ființa poeților, privindu-le, absorbindu-le parcă parfumul lor ce este o istorie a primăverii, cum poate ar spune Emil Cioran care minunat a scris că parfumul este istoria florilor…!
Câtă gingășie, câtă splendoare, câtă armonie, primăvara…! Apele tăind câmpia, câmpia așternându-se la gleznele muntelui, muntele acoperit de-adâncul oval albastru, cerul de sub veșnicie, eternitatea de sub mister…, fuioare de pâraie, râuri rostogolindu-se, lacuri oglindind soarele și umbra malurilor…! Aceasta-i primăvara…!
Și acestea au fost în inima mea atunci când am întâlnit-o pe Cristina Cioran, într-o zi de primăvară, în Gara de Nord din București…! Și acestea și așa-s amintirile mele…, ca o primăvară în care am întâlnit-o pe Cristina Cioran și mi s-a părut că oamenii cumsecade nu pot fi decât frumoși și mi s-a părut că oamenii frumoși sunt cumsecade, altminteri, oricât de frumoși ar crede ei că sunt și oricât de frumoși ni s-ar părea că sunt, n-ar fi frumoși.
Oamenii frumoși trebuie să fie cumsecade și sunt, oamenii cumsecade trebuie să fie frumoși și sunt, oamenii frumoși și cumsecade trebuie să fie ca primăvara și sunt…! Iar primăvara trebuie să fie ca amintirile frumoase și este și amintirile frumoase trebuie să fie ca primăvara și sunt.
Iar amintirile mele despre întâlnirea cu Cristina Cioran sunt ca o primăvară și vor fi…! (Foto: Aurel V. Zgheran cu Cristina Cioran, mai 2024)

          Nota autorului: Progresul lumii moderne a conceput o junglă științifică ce-a înghițit televiziunea, după cum televiziunea, la rându-i a înghițit, de la legendele Olimpului și Antichitate până la ea, rând pe rând, toate descoperirile fenomenale la vremea lor – jungla aceasta este Internetul. Eroii frumoși ai Generației de Aur a televiziunii – căci elitele fiecărei epoci devin „generație de aur” în raport cu cea pe care o, precede – atunci când revin în cotidianul public al dihoniei dintre oameni, rece, supratehnicizat, suprapolitizat, supradesensibilizat, în ce mă privește, cel puțin, îmi încarcă sufletul cu plăcerea cea mai minunată a regăsirii cu cineva drag de care, de alminteri nu mă despărțisem niciodată, căci dacă s-ar fi întâmplat astfel, m-aș fi despărțit de fapt de propria-mi lume. Or, lumea mea există activă în mine, iar eu locuiesc viu în ea…!

          Ia priviți fotografii cu admirabila Cristina Cioran și spuneți-mi dacă actrița și prezentatoarea tv a fost vreodată plecată undeva unde noi nu mai suntem încă. Frumoasa, plăcuta, amabila, vesela, inteligenta Cristina Cioran, iat-o, aduceți-vă aminte de ea și așteptați-o, căci așa cum am regăsit-o eu, va veni vremea când o veți regăsi cu toții, cât timp televizorul mai pâlpâie și cât timp steaua teatrului și cinemaului nu apune…!
          Eu vorbesc în textul de mai sus foarte uman și sentimental, căci nu mi-am propus să alcătuiesc o fișă biografică ci să evoc afectiv, întâlnirea noastră pe care destinul mi-a organizat-o ca pe o compensație pentru multe despărțiri definitive și regretate din viața mea. Cum să protestez împotriva unor televiziuni ce nu se mai gândesc și la noi cei mai sentimentali și cu iubirea strajă contra asaltului uitării?! Iată așa: aducându-mi neîncetat aminte de oameni frumoși din televiziune pe care i-am iubit și continuăm să îi iubim. Televiziunile ne împrospătează zilnic oglinzile privirii și vibrațiile urechilor cu un flux de protagoniști și protagoniste dintre care pentru o parte trebuie să mai treacă un timp ca să atingă niște cote de valoare și consacrare, iar pentru o parte nu mai e nimic de făcut căci din păcate apar din greșeală în spațiul vizual al televiziunilor și ele o parte așa, o parte așa…! Eu am avut răbdare, am așteptat ziua în care să o reîntâlnesc pe Cristina Cioran și sunt sigur că într-o zi și televiziunea va fi mai generoasă în această privință…!

(Aurel V. Zgheran)

by

Referinţă Bibliografică

Cristina Cioran. Primăvara seamănă cu amintirile frumoas/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 7 mai 2025