DĂ-NE DOAMNE…
#AnnaNoraRotaru – autor

Simți pe-obraz adierea dulce de zefir,
Pe crengi crăpând mugurii roz și cruzi ?
Simți mireasma petalelor de trandafir
Și-al ierbii-n freamăt, în luncă, fir cu fir ?
Simți nevoia să alergăm ca doi zăluzi,
Cu brațele deschise și cu ochii uzi ?

Ba, simți chiar și răsuflul mării-n mal,
Cum spre tine vine și încet te-atrage,
Ademenindu-te pe-albe coamele de val
Departe să te poarte, în tropotul de cal ?
Călindu-te-n furtună, simți cum te trage
Și-apoi pe țărm te lasă, se retrage ?

Vrei zorii să-ți fie cu răsărit de soare,
Lucind culorile din spectru, ca vitralii ?
Liber să simți, ca ieșit din închisoare,
Lăsându-ți pașii, pământul să măsoare ?
Sătul nu ești de război, foc, funeralii,
Cu casă-n humă sau-n mare cu coralii ?

Vrei să zbori ca vultur cu aripile-ntinse,
Planând cu ochii ageri de pe înălțimi ?
Să uiți visurile tale, de sub cenușă stinse,
Făcându-ți altele, noi, de culori aprinse,
Scăpând de gloatele amorfe de mulțimi,
De cei cu capu-ntre genunchi și anonimi ?

Simți o revoltă, ajuns la capătul de pod ?
Să scapi nu vrei de cerberii ce stau la pândă ?
N-ai vrea să nu mai fii amărâtul de-artropod
Când, împins din spate, te duci spre eșafod,
Unde, din vina nașterii, aștepți cruda osândă,
Plătind cu sânge reaua haită și flămândă?

Să te-ntorci ai vrea l-acei ani ai inocenței,
Cu parfum de roze, smirnă, tămâioară…
Că, sub pelerina de brocart e cea a zdrenței,
Cătând comorile, ai pierdut darul esenței,
Bucuria vieții, așa cum fost-a prima oară…
Oh, Doamne, dă-ne ce datu-ne-ai odinioară !

______________ NORA _______________
versuri din vo. __ „Pe tărâmuri neumblate”__

by

Referinţă Bibliografică

DĂ-NE DOAMNE… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 18 iulie 2025