Doamne, câte vorbe-s în drumul Tău când treci
nu găsesc cuvântul cel dinăuntrul vorbei
cugetul cel nou s-a închis în coaja țestei
îl sugrumă osul cu lacătul vertebrei
nici auzul tâmplei nu-i o vedere
lesne
am sângele-n schimbare
fierbe în rîu de munte
păstrăvii vorbirii au amuțit de vii
curge gându-n vene ca peștii
se ascunde
după prundișuri roșii
trombuși
hematii
mi-e dor de vocea umbrei ca de ecoul frunzei
în peștera vocalei sunt țurțuri de lilieci
îmi țipă în timpane cu bâlbâiala muzei
și Doamne câte vorbe-s în drumul Tău
când treci !
Nici sângele nu-mi mai e de ajuns
din întuneric Doamne să plămădești lumină
în mintea ce mi-ai dat-o sub cerul parietal
de nici un crez mi-e firea în lumea anonimă
mă bântuie un demon stupid
atemporal
naște-mă din nou din gena învierii
în arborele vieții creangă de început
să-mi bată în fereastră frunzele vederii
duhul respirării să-mi facă aer
lut
întrupat oferă-mă secundei anonime
lovească-mă în tâmple clopotul din puls
iubească-mă cu dorul celulele vecine
de parcă nici un sânge nu mi-ar fi de ajuns

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..