Misterul e-o șoaptă ce-ascunde un dor,
Un vis nerostit, un ecou călător,
E umbra ce râde din spatele lunii,
O taină ce curge prin firele lumii.
E drumul ce urcă și nu-i vezi sfârșit,
Un cântec ascuns într-un gând înflorit,
E focul ce arde, dar nu lasă scrum,
O mare adâncă, un veșnic parfum.
În ochii iubirii, misterul dansează,
Un vals invizibil ce inimi veghează,
E steaua pierdută din cerul de mai,
Un joc între clipă și-al timpului grai.
Misterul e cheia ce-nchide, deschide,
Un joc de lumini printre umbre timide,
E-al vieții secret, cea mai sfântă magie,
Un strigăt tăcut, o veșnică poezie.
Așa că, învață să-l prinzi în tăcere,
Misterul te cheamă, te-nvață, te cere,
E locul unde totul devine mai clar,
Și inima-i plină de-un vis temerar.
Autor: Daniela Gumann


