Dragilor!
După câteva ore, miruite cu plânsu-mi de copil, cu lacrimile recunoștinței și ale împlinirii, vin să împart cu voi marea bucurie: Marele Premiu “George Ranetti”, în cadrul prestigiosului Festival Internațional de Poezie, Epigramă și Umor “Romeo și Julieta la Mizil” , ediția a XVIII-a, 2024-2025.
Din cei 631 de concurenți, bunul Dumnezeu m-a ales, astăzi, pe mine, mai aproape de Cer!
Mulțumesc, Doamne! Mulțumesc, Iisuse! Mulțumesc, Măicuță a bunului Dumnezeu! Fără Voi, nu aș fi ajuns aici, niciodată!
Vin cu un gând de mulțumire și către distinsul Domn Badicioiu Laurentiu, pentru imensa dăruire a domniei-sale, în numele dăinuirii Cuvântului românesc, dar și pentru organizarea excepțională a acestui important concurs!
Alese mulțumiri, cu deosebit respect, membrilor juriului, pentru corectitudine și verticalitate! Reverență!
O nouă ordine, din haos
Ni se rup rădăcinile-n fiece zi,
Crește mult (chiar prea mult) depărtarea
De pământul ce-nvață pe om, că a fi
E, de fapt, să-ți descoperi chemarea.
E o tihnă-abisală, o pace în jur,
O maree, în care sfârșitul
E departe de tot ce-a fost sfânt, ce-a fost pur,
Timpul taie din noi, cu cuțitul.
Numai valuri de gânduri și frică-n deșert
Se-mbrâncesc spre talazul voinței
De-a fi însuși el – omul, în zboru-i incert,
Ca-mplinire subită-a sentinței,.
Și nici ordine nu-i, toate-s haos, cumva…
Debandadă…, mai rău: zăpăceală!
Dar… Minune! Din toate, ne ia cineva,
Să ne facă din altă croială.
Nefiresc, poate, sună, dar cugetul fals
Ce-l zidirăm, de-o vreme,-s invenții
Ale beznei, chemând neștiința la vals,
Ca menire a multor intenții.
N-avem griji, nici trăiri, suntem roboți și-atât!
Am uitat și de cărți, și de oameni;
Numai aripa zborului frânt sapă-n gât,
Cât ne vinde pe-o pungă cu galbeni,
Ni se rup temelii, ni se surpă și zid…
Și-n grămada de oase pătrunde
O Lumină celestă, iscată din vid,
Renăscându-ne, alții, din unde.
Autor: Geta Lipovanciuc


