Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » EVENIMENT » Geta Lipovanciu: Marele Premiu la Festivalul international ROMEO și JULIETA de la MIZIL

Geta Lipovanciu: Marele Premiu la Festivalul international ROMEO și JULIETA de la MIZIL

Dragilor!

 

După câteva ore, miruite cu plânsu-mi de copil, cu lacrimile recunoștinței și ale împlinirii, vin să împart cu voi marea bucurie: Marele Premiu “George Ranetti”, în cadrul prestigiosului Festival Internațional de Poezie, Epigramă și Umor “Romeo și Julieta la Mizil” , ediția a XVIII-a, 2024-2025.

Din cei 631 de concurenți, bunul Dumnezeu m-a ales, astăzi, pe mine, mai aproape de Cer!

Mulțumesc, Doamne! Mulțumesc, Iisuse! Mulțumesc, Măicuță a bunului Dumnezeu! Fără Voi, nu aș fi ajuns aici, niciodată!

 

Vin cu un gând de mulțumire și către distinsul Domn Badicioiu Laurentiu, pentru imensa dăruire a domniei-sale, în numele dăinuirii Cuvântului românesc, dar și pentru organizarea excepțională a acestui important concurs!

Alese mulțumiri, cu deosebit respect, membrilor juriului, pentru corectitudine și verticalitate! Reverență!

 

O nouă ordine, din haos

 

Ni se rup rădăcinile-n fiece zi,

Crește mult (chiar prea mult) depărtarea

De pământul ce-nvață pe om, că a fi

E, de fapt, să-ți descoperi chemarea.

 

E o tihnă-abisală, o pace în jur,

O maree, în care sfârșitul

E departe de tot ce-a fost sfânt, ce-a fost pur,

Timpul taie din noi, cu cuțitul.

 

Numai valuri de gânduri și frică-n deșert

Se-mbrâncesc spre talazul voinței

De-a fi însuși el – omul, în zboru-i incert,

Ca-mplinire subită-a sentinței,.

 

Și nici ordine nu-i, toate-s haos, cumva…

Debandadă…, mai rău: zăpăceală!

Dar… Minune! Din toate, ne ia cineva,

Să ne facă din altă croială.

 

Nefiresc, poate, sună, dar cugetul fals

Ce-l zidirăm, de-o vreme,-s invenții

Ale beznei, chemând neștiința la vals,

Ca menire a multor intenții.

 

N-avem griji, nici trăiri, suntem roboți și-atât!

Am uitat și de cărți, și de oameni;

Numai aripa zborului frânt sapă-n gât,

Cât ne vinde pe-o pungă cu galbeni,

 

Ni se rup temelii, ni se surpă și zid…

Și-n grămada de oase pătrunde

O Lumină celestă, iscată din vid,

Renăscându-ne, alții, din unde.

 

Autor: Geta Lipovanciuc

Facebooktwitterby feather