DARUL LUI DUMNEZEU PENTRU LUME
Dumnezeu iubește pe toată lumea cu o dragoste nepieritoare. El este Tatăl spiritelor noastre, iar suntem copiii Lui, așa cum ne adresăm în rugăciunea „Tatăl nostru”. Dumnezeu L-a trimis pe Iisus pe pământ, nu pentru a-L condamna, ci pentru a mântui lumea prin El.
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (Ioan 3:16)
În colecția de eseuri ale scriitorului G.K. Chesterton, maestrul paradoxului pe teme foarte actuale, precum familia tradițională, educația religioasă și ateism, autorul aduce în actualitatea modernismului tema religioasă în cartea „Dacă Dumnezeu nu ar exista”, într-o traducere de excepție purtând semnătura lui Cătălin Sturza.
În prefața cărții, Joseph Pearce prezintă paradoxurile religiei.
„Chesterton ne arată că viața este plină de paradoxuri. Este plină de acele contradicții aparente, de juxtapuneri incongruente care indică adevăruri mai adânci. Luați, de exemplu, faptul că e nevoie ca un om să fie mare ca să știe cât de mic este, sau faptul că mândria este păcatul unui om mic care crede că este mare. Sau luați cuvintele lui Hristos, Maestrul suprem al Paradoxurilor, care ne spune în mod solemn că «cei din urmă vor fi cei dintâi și cei dintâi vor fi cei din urmă». Evangheliile sunt pline de astfel de paradoxuri, ilustrând faptul că Chesterton nu era, în nici un fel, inventatorul puterii paradoxului. A ne crede mari este o copilărie, în timp ce a şti că suntem mici înseamnă a fi precum copiii (în accepţiunea Evangheliei – n.red.) Un paradox este în dictonul «Dacă vrei să săruţi cerul, învață cum să îngenunchezi», amintind că acesta este secretul succesului lui Chesterton. A fost un geniu colosal, deoarece şi-a petrecut mare parte a timpului în genunchi”. (Joseph Pearce)
Dacă ți-ai pierdut sufletul, nu ai nimic
Despre valoarea credinței ca o comoară sufletească a lăsat o învățătură pilduitoare, Pr. Arhimandrit Sofian Boghiu.
„În suflet stă toată superioritatea fiinţei umane faţă de restul vieţuitoarelor, în el se află tot ceea ce face din om Stăpânul Universului. În suflet stau raţiunea sau mintea, priceperea şi judecata, cu ajutorul cărora omul pătrunde tainele naturii şi o cucereşte spre folosul său.
Prin darul vorbirii, oamenii se înteleg şi se apropie unii de alţii, iar prin darul creării valorilor de artă şi prin celelalte daruri spirituale, omul se ridică deasupra tuturor celorlalte făpturi de pe Pământ.
Obârşia sufletului este Dumnezeu, iar locaşul lui este omul. Măreţia, valoarea şi nobleţea sufletului stau deci în originea sa dumnezeiască. Pentru mântuirea acestui suflet a trimis Dumnezeu pe Însuşi Fiul Său în lume. Pentru sufletul omului a pătimit Mântuitorul pe Golgota şi Şi-a vărsat sângele Său pe cruce. Pentru el a întemeiat Domnul Biserica Sa pe pământ. Pentru om au fost făcute toate frumuseţile lumii acesteia. Pentru el există Împărătia Cerurilor şi toate bunătătile vieţii veşnice, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit ”şi la inima omului nu s-au suit” (I Corinteni 2, 9).
Nu există deci pe Pământ vreun lucru mai valoros decât sufletul. Dacă am pune într-o balanţă, de o parte, lumea întreagă cu toate bogăţiile, frumuseţile şi plăcerile ei, iar de cealaltă parte un singur suflet omenesc, balanţa va înclina spre partea acestuia din urmă. Mântuitorul Însuşi ne spune foarte clar: „Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?”
„Poți avea toate bogățiile lumii, dacă ți-ai pierdut sufletul, nu ai nimic.” (Pr. Arhimandrit Sofian Boghiu)
Lui Dumnezeu îi datorăm slavă pentru miracolul vieții și mulțumire pentru jertfirea Unicului Său Fiu – Iisus Hristos. De aceea este bine să învețe copiii de la părinți și profesorii de religie, rugăciunea „Tatăl Nostru” – Lumina călăuzitoare spre faptele bune.
Iisus Hristos ne-a lăsat o singură rugăciune – Rugăciunea Domnească „Tatăl Nostru” – atunci când a fost întrebat de ucenici.
„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!” (Luca 11:1)
El le-a zis: Când vă rugați, să ziceți…”
„Tatăl nostru
Care ești în ceruri,
Sfințească-se numele Tău,
Vie Împaratia Ta,
Facă-se voia Ta,
Precum în cer așa și pe Pământ.
Painea noastră, cea de toate zilele
Dă-ne-o nouă astazi
Și ne iartă greșelile noastre,
Precum si noi iertam gresitilor noștri.
Și nu ne duce pe noi în ispită,
Ci ne izbăvește de cel rău,
Că a Ta este Împaratia
Slava și puterea
În numele Tatălui,
Al Fiului și al Sfântului Duh,
Amin!”
(Rugăciunea Tatăl Nostru)
Maria Filipoiu – poet, exeget, jurnalist UZPR
by