Satul Arduzel este o localitate aparţinătoare comunei Ulmeni-Maramureş la o distanţă de aproximativ 4,5 kilometri, pe drumul judeţean (DJ 108T) Ulmeni-Someş Uileac. Arduzelul este atestat documentar din anul 1405, de-a lungul timpului purtând următoarele denumiri:KISARDO, ARDO, KOVSARDO, şi apoi, până astăzi, cu denumirea de ARDUZEL. În anul 1461, satul a aparţinut de judeţul Solnocul de Mijloc (Kozepszolnok), în anul 1549 de Cetatea Chioarului (Kovar) apoi, fără a fi cunoscuţi anii, de judeţul Crasna (Krazna) şi Sălaj (Szilagymegye), situaţie care s-a păstrat până după al doilea război mondial. O dată cu înfiinţarea regiunilor (1950), comuna Ulmeni (deci şi Arduzelul) trece la regiunea Maramureş, apoi înfiinţându-se judeţele( 1968), a trecut la judeţul Maramureş.
Se spune că în anul 1733, în Arduzel existau şase familii, fără a fi menţionate confesiunea sau etnia. În anul 1750 erau 176 de suflete greco-catolice (adică de naţionalitate română), în 1847 numărul populaţiei, pe confesiuni, era: 14 romano-catolici, 230 greco-catolici (români) şi 93 de reformaţi. Puternica legătură între poporul român şi legea sa strămoşească a fost păstrată în mod nealterat de-a lungul zbuciumatei istorii a Transilvaniei, românii acestor ţinuturi păstârndu-şi identitatea împotriva asupririi sociale şi naţionale dar şi împotriva asupririi religioase, dorind şi luptând pentru libertatea de care ţara a fost vitregită de multe secole. În viaţa neamului românesc, cu un rol deosebit de important l-a avut biserica împreună cu slujitorii sfintelor altare- păstori sufleteşti, dar şi luminători de neam. Creştinii români ai acestor meleaguri au trăit prin biserică-scut şi apărare, mângâiere în vremuri de restriste, dar şi nădejde către noi zori.
Preotul, ca slujitor al Bisericii, este fiul acestui popor, trăieşte şi împărtăşeşte bucuriile şi neîmplinirile uneori, alături de popor, preocuparea esenţială fiind binele comun în lumina dragostei Mântuitorului Iisus Hristos, pe această,, gură de rai”. Preotul a fost şi ar trebui să fie factorul de care să se ţină seamă.Noi nu suntem mai prejos de înaintaşii noştrii, care, purtând crucea în mâini, au fost în fruntea nordului la vremi de cumpănă.
Da, preoţimea, în toate timpurile şi-a iubit neamul şi ţara deopotrivă, ţinutul acesta românesc binecuvântat de Dumnezeu. Această dragoste de neam şi de legea strămoşească a călăuzit şi cele câteva familii de creştini ortodocşi români câte au mai rămas în această localitate. Satul este locuit în marea majoritate de populaţie maghiară de religie reformată. (fragment din cartea ,,Viaţa vie a unui mănunchi de creştini români’’, pr. Botiş Radu, ed. Enesis, Baia Mare,2002)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..