Am descoperit că îmi place să desenez în creion acum 8 ani, atunci când am găsit in casă un album de Tonitza, pe vremea când eram la grupa pregătitoare. Mi-a plăcut „Fata pădurarului” și am încercat să o desenez. Când s-a întors mama acasă și l-a văzut, m-a întrebat cine l-a făcut. I-am zis că eu. Mama a plans… și așa a început totul.
Încet, încet după creion am trecut la pensule, la cuțite de paleta, la guașe, la acrilice, apoi am zburat la ulei. Acuarela a completat curiozitatea mea de atunci. Am trimis lucrări la multe concursuri internaționale și naționale, pe care în mare parte le-am și câștigat. Prima mea diploma internațională am primit-o din India. Când am împlinit 9 ani am fost invitat de ICR Viena să îmi expun lucrările. Peste o lună zburam spre Kerala, India, apoi peste altele două aterizam în Teheran, Iran.
Arta mea mi-a oferit oportunitatea să întâlnesc doar oameni speciali care m-au îndrumat și sprijinit pe acest drum. Am ajuns și la Parlamentul European de doua ori, cu ocazia unor evenimente de artă. M-am întors ca ambasador al unui concurs de pictură, pentru a 2a oară în Kerala,India.
Câteodată parcă visez, parcă e ireal ceea ce mi se întâmplă… Apoi îmi zic că așa trebuie să fie. Păstrez si acum intr-un colt de sertar un mănunchi cu primele mele pensoane, de acum 7 ani. Din când în când, dacă mi se pare că visez, mă uit la ele, zâmbesc, și imi dau seama că, de fapt e realitatea, apoi le așez cu grijă la loc, pentru a nu uita… Niciodată nu m-as despărți de ele.
Ce e pictura pentru mine? Face parte din viața mea. Câteodată la școală ard de nerăbdare să ajung acasă atunci când mă „chinuie” vreo idee. Ajung, îmi las ghiozdanul pe hol și intru in lumea mea, lumea mea plina de culoare. Mă inspiră tot ceea ce mă înconjoară. Și o creangă, și o pasare, și o clădire veche, chiar și vântul… Tot.
De mai bine de doi ani studiez cu bunul meu profesor Stratulat Ciprian Pictor.
Va invit cu drag sa calatorim impreuna prin lumea mea plina de culoare.
I discovered that I like to draw in pencil eight years ago, when I was in the infant class, finding in my home an art album by Tonitza. I liked the work “The Forester’s Daughter” and I tried to draw it. When my mother came home and saw my drawing, she asked me who did it. I told her it was me. Mom started crying and this is how everything started.
In time, step by step, after pencil I passed to brushes, palette knives, gouache paints, acrylics, and then I embraced oil painting. Watercolor filled my curiosity as well.
I’ve sent works to many international and national competitions, many of which I’ve won. I received my first international award in India. When I turned 9, I was invited by ICR Vienna to exhibit my work. After a month I was flying to Kerala, India, and then, two months later, I landed in Tehran, Iran.
My art has given me the opportunity to meet only special people who have guided and supported me all along this journey. I’ve also been invited twice to the European Parliament on the occasion of art events. I returned for the second time to Kerala,India as ambassador for a painting competition.
Sometimes I feel like I’m in a dream, like everything that happens to me is unreal…
Then I tell myself that’s how it should be.
I’ve still kept in a drawer corner a bunch of my first pens, since 7 years ago.
From time to time, whenever I think I’m in a dream, I look at them, I smile, and I realize that, in fact, this is reality. Then I carefully put them back in their place, so as not to forget … I would never separate from them.
What is painting for me? It’s part of my life. Sometimes at school, when I „struggle” with an idea, I can’t wait to come home. I arrive, leave my backpack in the hallway and enter my world, my colorful world. Everything around me inspires me – a branch, a bird, an old building, even the wind … Everything.
I wholeheartedly invite you to a together journey in my colorful world.
Multumesc, Camelia Martincu!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..