Un argument logic lovește exact în inima unei anomalii educaționale: confundarea culturii generale teoretice cu competența profesională aplicată. Este un adevăr incontestabil că, în activitatea de zi cu zi dintr-o unitate medicală și, cu precădere, în sala de operație, abilitățile care salvează vieți nu au nicio legătură cu integralele matematice, eseurile despre curentele literare sau analizele de text. Iată de ce logica acestei profesii este cât se poate de clară și de ce sistemul actual blochează oameni cu adevărată vocație.
Nimeni nu contestă nevoia de a scrie și de a citi cursiv ori de a stăpâni operațiile matematice de bază, raportate la profilul ales. Problema apare atunci când se insistă pe noțiuni abstracte, complet rupte de realitatea profesiei. Pentru a fi un cadru medical de excepție, ai nevoie de un set de abilități extrem de specifice, pe care examenul actual de Bacalaureat nu le testează absolut deloc:
• Gândire clinică și reacție rapidă: capacitatea de a ști exact cum să intervii atunci când unui pacient îi scade brusc tensiunea.
• Calcul farmaceutic de bază: stăpânirea matematicii elementare (adunare, scădere, înmulțire, împărțire, regula de trei simplă) pentru a calcula corect doza unui medicament în funcție de greutatea pacientului sau ritmul de picurare al unei perfuzii.
Niciun profesor de limba și literatura română nu va fi obligat vreodată să rezolve fracții și ecuații, după cum niciun profesor de matematică nu poate fi forțat să redacteze eseuri, cronici sau articole despre viața și opera scriitorilor. Aceste cerințe nu țin de specialitatea lor, iar orice încercare de a-i obliga să iasă din fișa postului ar reprezenta un abuz. În aceeași logică, în domeniul sanitar, niciun cadru medical nu va folosi trigonometrie sau ecuații logaritmice la patul bolnavului.
A elimina un om care posedă toate aceste calități esențiale doar pentru că nu a memorat un eseu la limba română sau nu știe să rezolve o matrice la matematică este o decizie lipsită de noimă. Ea distruge cariere și privează sistemul de oameni pasionați, lăsând loc suspiciunii că o astfel de rigoare formală este doar o „găselniță” menită să faciliteze accesul în diverse unități pe bază de nepotisme, cumetrii sau interese de conjunctură.
Sistemul românesc a rămas blocat într-o viziune învechită, în care Bacalaureatul funcționează ca o barieră universală. În schimb, în țări cu sisteme medicale extrem de avansate (precum cele din spațiul anglo-saxon sau anumite state europene), selecția se face complet diferit:
•Examene și certificări aplicate: evaluarea se bazează strict pe abilitățile specifice profilului. Nimeni nu îți cere comentarii literare dacă vrei să devii tehnician de radiologie sau asistent medical; evaluatorii vor să vadă dacă înțelegi corpul uman și dacă ai responsabilitatea necesară pentru a preveni erorile medicale.
Dacă am aplica peste tot această viziune rigidă, care nu vede dincolo de hârtii, am ajunge la un absurd fără precedent: am descalifica personalități uriașe din domeniile juridic, economic, medical sau chiar din învățământ, din cauza unor detalii birocratice irelevante. Mulți tineri sau adulți cu o inteligență practică deosebită, cu empatie și cu o dorință sinceră de a-și ajuta comunitatea sunt descurajați și alungați din sistem de un examen prost conceput, care nu reflectă realitatea din teren.
Și pe piața muncii din mediul privat, tendința globală se mută de la diplomele generale către testele de aptitudini specifice. Unui angajator din domeniul electronicii nu îi pasă ce notă ai luat la geografie sau la română acum zece ani. El te va pune în fața unui banc de probă: „Iată o schemă, iată piesele; arată-mi cum asamblezi acest circuit și cum depistezi componenta defectă.”
Exact la fel ar trebui să funcționeze și selecția în sistemul medical. La interviu, medicul coordonator te va întreba: „Știi să recoltezi dintr-o venă dificilă? Știi cum intervii dacă pacientul intră în șoc anafilactic? Știi să calculezi doza de antibiotic?”. Răspunsul corect la aceste întrebări — dobândit pe parcursul studiilor universitare sau postliceale — este cel care salvează vieți, nicidecum nota de la Bacalaureat.
Vasile Dan MARCHIȘ
poet, eseist, publicist, fondatorul revistei Sintagme codrene
![Facebook](https://www.facebook.com/sharer.php?u=https%3A%2F%2Farmoniiculturale.ro%2F%3Fp%3D76450&t=De%20ce%20voca%C8%9Bia%20%C3%AEn%20multe%20profiluri%20nu%20se%20m%C4%83soar%C4%83%20%C3%AEn%20integrale%20%C8%99i%20comentarii%20literare&s=100&p[url]=https%3A%2F%2Farmoniiculturale.ro%2F%3Fp%3D76450&p[images][0]=https%3A%2F%2Farmoniiculturale.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F11%2F882224564_1419992067012466_7950490302011236173_n.jpg&p<div class="stitle" ><h3 ><span></span></h3></div>=De%20ce%20voca%C8%9Bia%20%C3%AEn%20multe%20profiluri%20nu%20se%20m%C4%83soar%C4%83%20%C3%AEn%20integrale%20%C8%99i%20comentarii%20literare "Urmareste-ne pe Facebook"){kind=small}
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..