Nu poate nimeni măslui
Obârşia-ncrustată-n bunul nume,
Ni-i felul nostru de a fi
Porunca Ziditorului de lume.
*
Vin alţii de aiurea să ne spună
Că ni-i vetustă marca, şi cu-ndemn
Că-i potrivit ca naţia Română
Să poarte, după vremi, un alt însemn.
*
Ni-i prea adâncă, prea umilă,
Zic ei, mătania la Cer,
Şi că din râvna-ne sterilă
Ni-i permanentul efemer.
*
Eu zic că te înşeli, străine!
Noi nu trăim doar în prezent.
La noi prezentul e un mâine,
La tine-i efemerul permanent.
*
Voi nu mai ştiţi de mamă şi de tată!
Noi nu suntem orfani ca voi,
Noi moştenim averea ce ni-i dată,
Crescută chiar şi din nevoi.
*
Nu ne momiţi cu satul cel global!
Vi-i râvna val zădărnicit,
Căci noi am răzbătut din val în val
Pân’ce-am ajuns de neclintit.
*
Deschisă-i poarta mea străine,
De-mi eşti prietenul cinstit,
Te ospătez şi azi, şi mâine,
Dar nu îmi cere să mă mint.
*
Nu poate nimeni măslui
Obârşia-ncrustată-n bunul nume,
Ni-i felul nostru de a fi
Porunca Ziditorului de lume.



Mulțumim, dragul nostru pentru invitația tentantă de a-ți călca pragul. Să reținem însă că trebuie să punem gaj voinței noastre, curăția sufletului. Mulțumim de ospeție! Vom veni!!! Gh. Stroia
Eu trebuie să vă mulţumesc, stimate Dle George, pentru atenţia pe care mi-o arătaţi şi pentru onoarea pe care mi-o prefiguraţi.
Cu preţuire şi recunoştinţă,
Gh. Pârlea.