Halal vremuri: bărbaţii au început să poarte cercel la ureche, iar femeile poartă cravată cu nod, pălării cu bentiță, boruri și croieli de yankei, geci, bocanci, cămăși cu butoni la manșetă și alte năzbâtii ce subliniază masculinitate! Chiar și așa poate că ar mai fi loc de îndreptare dacă am înceta să ne dedublăm propriile expresii ale trăirilor, conduita, forma și semnificația gestică…! Nu-i destul că exagerăm cu alimente contrafăcute, ne mai deghizăm și sufletul?
Oare-o să se sfârșească vreodată vremurile-acestea cu susu-n jos și josu-n sus?! Că, iacă, anu-i gata…!
Da bine că-i gata…! Nu ne-a mai fost dat să vedem atâtă hămeseală de putere ca până acum. Din zece oameni de pe stradă mai bine de jumătate cred că sunt capabili de primari, de parlamentari, de președinți de țară, chiar – și nu doar capabili, se cred mai străluciți decât toți, fruntea, deasupra tuturor…, fiecare dintre ei spune că el e mai bun decât alții, mai harnic, mai priceput, mai gospodar, mai cinstit, mai omenos, mai devotat și așa mai departe… Fiecare crede și vrea să fie sus, cât mai sus…! Nu-și vede de lungul nasului și n-ar refuza dacă în mod absurd i s-ar propune tam nisam o oricât de înaltă răspundere. Căci, vorba ceea: numai celălalt este leneș, numai celălalt fură, numai celălalt este mincinos, numai celălalt este impostor…, eu sunt trimisul Lui Dumnezeu…!
Toți tiriplicii vor să fie ceva…, nu-i mai satură Dumnezeu, sunt în stare de orice ca să se-ajungă ca puii pe lângă moară…!
Țăcăniților, săriților din țâțâni, nesătuilor, barbarilor beți de vraja puterii efemere, opriți-vă, mai lăsați mintea și sufletul să lucreze natural și sfânt, căci nu poate exista veșnicie în durata unei vieți. Totul este trecător…, pentru fiecare vine ultima lui zi. Mai strângeți-vă pe acasă, în căldura și lumina dragostei din familie, mulțumiți-vă cu ce aveți căci dacă vă lipsește ceva, iubirea și bunătatea inimii pune în loc, umple, nu vă lasă viața sufletească goală, această viață a voastră măcinată demențial de pofta deșartă de mărire.
E gata și anul 2024. În toate zilele lui el s-a adăugat vieții, dar în prima secundă a lui 2025 se va scade. Asta-i viața, adăugare întru scădere a ei înșiși. Acesta-i omul, lut și nimic altceva…!
Ce, credeți că eu pretind a fi din zăcământ de nestemate?! Nu, în niciun caz…! Țărână însuflețită sunt, iar într-o zi, că vreau, că nu vreau, oale și ulcele urmează să fiu…, dar de lut, nu de porțelan de Saxa…! Atâta, doar, că lutul meu e fețuit cu pălincă. Ei, aici e aici: să știți că pălinca lăcuiește sufletul meu, îi dă un luciu ca roua frunzei.
De-o da bunul Dumnezeu sănătate și rod prunului, iar mie zile să-i fiu discipol loial (discipolul prunului – i-auzi ce năzbâtie îmi mai trece prin cap…!), altceva nu mai vrea să fiu, cum n-am vrut niciodată mai mult decât am și fost ori decât am avut. Nu mi s-a năzărit niciodată să fiu nu știu ce mahăr, că mie îmi place de mine numai când stau în banca mea și să știți că stau. Ce să fac eu printre nu știu ce hăpăi, fanfaroni, manipulatori, mincinoși, excroci, lupi flămânzi convertiți iremediabil la ghișefturi și ghituială? De când și până când s-ar prinde lăcomia de mine, pofta suptului la țâța politică…?! Vai, de capul meu, eu mă rog Lui Dumnezeu să-mi mai micșoreze chiar și din îndeletnicirile mele modeste de până azi, dar să-mi sporească măcar cu o cănuță pe zi cantitatea de pălincă…!
Să îmi dea, va-să-zică: un pic de sănătate, restanța de viață un pic mai bună, că mi-a rămas destinul dator, cântec, poem, iubire, puterea de a fi bun și mir de prună…! În rest nu prea mai vreau nimic!
A…! Uitasem…: te mai rog, Doamne, fă ceva să mă laud mai puțin, cel puțin cu pălinca – nu de alta dar o fi și careva care chiar crede și asta-mi mai trebuie după ce mi s-au scos atâtea vorbe cu năzdrăvana coană Mița biciclista…!
Sărbători cu bine, un An Nou cum vi-l doriți…, cu alte cuvinte: cum vă așterneți, așa să dormiți, asta vă doresc…! Să vă spun ceva: multe doamne îmi urează zilele acestea, într-o veselie, pe lângă sănătate și altele, iubire…! Da cum vine asta?! Da de ce mă plasează fiecare dintre ele alteia? Păi, fiecare dintre doamnele cu urările să mă iubească ea mai întâi și întâi. Cum vine asta ca o doamnă să îmi dorească iubire din partea altei doamne, iar ea să nu mă iubească?!
Păi, cine să mă iubească, dacă aia nu, aia nu?! Cui i se adresează urarea? A…! Cred că se referă la coana Mița biciclista, acum înțeleg…! Da de ce aveți voi grija coanei și a mea, doamnelor?! Lăsați-o pe coana Mița biciclista în pace, că știe ea ce face…! De iubit, iubiți-mă voi…, dacă nu, măcar nu vă mai bateți gura, că urările făcute de voi nu mă încălzesc mai mult decât iubirea lipsă…! Să știți că eu spun aceasta cu forța argumentului.
(Aurel V. Zgheran)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..