Cuvinte de har, oferite în dar…

Prezentare de carte: Stelian Gomboş – „Smerite şi sincere împărtăşiri”, Editura “Magic Print”, Oneşti – Bacău, 2016, 512 p. Volum apărut cu binecuvântarea ÎPS Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Dr. Serafim Joantă…

M-a bucurat şi am socotit a fi o binecuvântare solicitarea D-lui Dr. Stelian Gomboş de a întocmi şi semna prefaţa cărţii, „Smerite şi sincere împărtăşiri”, rod al ostenelilor intelectuale şi duhovniceşti, ale Domniei Sale.
Domnul Stelian Gomboş este un om instruit, un intelectual cultivat şi un om cu o viaţă duhovnicească aşezată şi roditoare. Este un exemplu de creştin ortodox care, nu doar că rosteşte cuvântul revelat dar care, mai ales, se străduieşte să împlinească, ascultarea de Dumnezeu, în viaţa sa.
Domnul Stelian Gomboş este tipul intelectualului creştin, cu instrucţie intelectuală specifică secolului XXI şi cu trăire duhovnicească, adesea, cu conotaţii ascetice, specifică marilor trăitori ai sfintei ortodoxii.
Este deajuns, pentru a ilustra cu evidenţă cele spuse mai sus, dacă consemnăm faptul că autorul lucrării „Smerite împărtăşiri” chiar se spovedeşte şi se Împărtăşeşte cu Sfintele Taine, cu regularitate şi mai ales, cu rigurozitate şi cu dorită vrednicie.
Sunt bucuros să stau, în paginile unei cărţi, alături de un om care şi-a dedicat anii adolescenţei şi ai tinereţii, slujirii lui Dumnezeu prin studiu, prin condei, prin îndeletnicire şi mai ales, prin vieţuire aleasă.
Un suflet frumos şi o minte sclipitoare, au fost puse, prin harismele Duhului Sfânt, în lucrare de către un om harnic din mâinile căruia au ieşit, în ani de osteneală binecuvântată de Dumnezeu, peste optsprezece de cărţi.
Implicarea în viaţa Sfintei Biserici, l-au predispus pe binecuvântatul autor unei profunde cunoaşteri a spiritului uman, unei acumulări de cunoştinţe laice şi teologice şi unor experienţe de viaţă care au conturat caracterul luminos al domniei sale şi care, acum, îl recomandă pentru a fi integrat în ceata oamenilor lui Dumnezeu.
Tot ceea ce am putut citi în lucrările sale mi-a descoperit taina sufletului unui om care căutând cărările Raiului, prin pridvorul mânăstirilor, în anturajul duhovnicesc al unor mari pustnici şi trăitori, a ajuns în vâltoarea lumii unde vâsleşte înnebunit de dorinţa de a-şi scoate corabia la limanul liniştit al desăvârşirii şi împlinirii existenţiale.
Ostenit de această vâslire şi frământat de dorul liniştii sufleteşti, autorul îşi propune şi de data aceasta, în repetiţie, ca de fiecare dată, să încheie şirul scrierilor sale cu cartea de faţă la care a dorit să mă facă părtaş printr-o smerită semnare a prefeţei.
Inima mea îmi spune că Stelian va mai scrie dar, de acum, cărţile sale vor fi răspunsuri la frământările altora, deoarece experienţa acumulată, întrebând, l-a modelat şi încet, încet l-a prefăcut în pedagog şi învăţător, capabil să răspundă el însuşi şi să îndrume pe alţii care, ca „vlăstare tinere de măslin”, abia se pregătesc să îşi coboare corabia în marea învolburată a vieţii.
Cu binecuvântarea şi cu îngăduinţa iubitoare a lui Dumnezeu, peste timp, ne vom reîntâlni în pagini de carte şi atunci vom înţelege, mai bine, că dragostea lui Dumnezeu ne-a lipsit de dramatica stare a sfârşitului lucrurilor şi ne-a bucurat cu binecuvântata trecere din etapă în etapă, venind din infinituri şi călătorind spre veşnicele limanuri, care asemenea unor himere ne provoacă să mergem, de fiecare dată, mai departe.
Îl binecuvântez pe prietenul meu Stelian Gomboş şi îi binecuvintez lucrarea de faţă, fericindu-mă să fiu prezent într-o carte compusă din capitole cu teme diverse, asemănătoare codrilor fremătaţi de vânturi care rezită, prin solidaritate, în faţa furtunilor şi prin umbră răcoritoare, în faţa vremilor secetoase şi toride.
Temele diverse răspund întrebărilor diverse. Căutătorii de linişte vor găsi tihnă şi pace, în timp ce iubitorii de frământare vor găsi motive de provocare, în paginile cântării de faţă.
În general, ostenitorul lucrării îşi asumă munca de a fi adunat, pe raftul cărţii, ca într-o cămară, rodul mai multor livezi, dar autoritatea sa intelectuală şi duhovnicească, asigură pe cititor că hrana este bună şi masa la care-i chemat este îndestulătoare.
Stelian Gomboş a gustat şi a constatat, a citit şi a verificat, iar ceea ce propune cititorilor este valoros, este luminos, este veridic şi este mântuitor.
Şi de aceea ca unui bucătar şi servitor silitor îi răsplătim şi îi mulţumim!
Am rugat pe Dumnezeu să îmi dea dragoste în inimă şi lumină în minte, ca să scriu prefaţa acestei cărţi, iar El mi-a dat cuvinde de har pe care, iată, eu le ofer cititorilor în dar…vorbind mai mult despre autor decât despre carte!…

2 februarie 2016 Părintele Gheorghe Colţea –
Întâmpinarea Domnului Protoiereu

Despre posibilitatea înnoirii credinței, nădejdii și bucuriei noastre, prin Vestea cea Bună pe care ne-o binevestește Cuvântul lui Dumnezeu din miezul tuturor lucrurilor…

Cuvânt înainte la cartea Domnului Stelian Gomboș „Câteva sincere mărturisiri şi smerite împărtăşiri din rodul îmbelşugat şi tezaurul binecuvântat al Cuvântului – Culegere de articole, eseuri, studii, interviuri şi recenzii”, Editura “Naţiunea”, Bucureşti, 2016, 275 p. Volum apărut cu binecuvântarea ÎPS Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Ioan Selejan…

Este un fapt aproape îndeobște recunoscut și acceptat acela că, știința, tehnologiile, cunoașterea, au evoluat în ultimii ani de așa manieră încât, omul, această „trestie gânditoare”, cum îl numea Pascal, se vede pus dintr-odată în situația de a se resemna neputincios în fața fluxurilor și cantităților uriașe de informație pe care este nevoit să le proceseze zilnic, uneori în pofida voinței sale. Uscăciunea sufletească pe care o produce acest efort titanic de a rămâne în pas cu lumea și cu timpurile se resimte, din păcate, tot mai mult și mai mult în domeniul duhovnicesc sau spiritual al vieții. De ce? Deoarece senzația cvasigenerală care persistă este aceea de lipsă de sens și de insatisfacție. Datorită înstrăinării omului de miezul lucrurilor și de nădejdea mântuirii, dar și datorită epuizării accentuate de care acesta este marcat nu mai rămâne în sufletele oamenilor prea mult loc pentru bucurie.
Realitatea cotidiană și atitudinile umane secularizate pe care le suscită o viață trăită în aceste condiții – care, dintr-un anumit punct de vedere sunt sau par din ce în ce mai confortabile – ne dă impresia unei viețuiri și a unei sensibilități scindate ireconciliabil între mai multe planuri paralele. Paradoxul constă tocmai în faptul că, oferindu-ne condiții deosebite lumea nu ne scutește de tulburare. Dimpotrivă, lumea ne provoacă o tulburare care, așa cum am mai afirmat și cu alte prilejuri, degenerează în confuzie, o confuzie care, la rândul ei, generează efecte dureroase și degradante pentru ființa umană.
Astfel, în lumea aceasta a unui confort care se dovedește a fi, în cele din urmă fad, se cultivă predilecția pentru metamorfozarea urii față de cultură în chiar opusul ei, adică în act de cultură.
Așa încât, „viața întru gândire își pierde semnificația”, fapt care atrage după sine exaltarea necesităților, care devin obiect al unei solicitudini neîncetate. Tocirea discernământului atrage după sine mutații periculoase, cum ar fi considerarea viciului ca valoare, publicitatea ca asceză și, în cele din urmă, instaurarea principiului plăcerii (forma postmodernă a interesului particular) în principiu dominant al vieții spirituale .
Ca atare, ceea ce îi vedem pe alții făcând, indiferent că fac bine sau rău, ne iscă invidii, ură și tot felul de atitudini ciudate, antagoniste, dușmănoase, în care, cel care reușește să ia o „pauză” și să își ascută simțurile, poate percepe insinuarea principiului răului, care, de la începuturile lumii „umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Pet. 5,8).
Din acest motiv, și situația Bisericii (ca ceea ce este chivernisitoare a harului prin care cele șapte Sfinte Taine îi întărește pe credincioși pe calea spre mântuire) devine una cel puțin paradoxală, în sensul că, așa cum spune teologul romano-catolic Hans Urs von Balthasar, „cu cât mai mult se deschide Biserica spre lume și îi recunoaște valorile, punându-le într-o lumină creștină, cu atât pare să îi rămână doar aspectul formal care îi răpește credibilitatea. Este astfel lovită din toate părțile, în structura ei exterioară, chiar și acolo unde valorile creștine rămân într-o oarecare măsură, valabile” .
Dar, nici în plan strict rațional lucrurile nu par să stea cu mult mai bine, deoarece constatarea lui Albert Einstein că, „cu cât cunoaștem mai mult, înțelegem tot mai puțin”, rămâne să contureze aceeași realitate a cărei actualitate se încăpățânează să determine tulburarea existenței noastre de zi cu zi.
În consecință, oamenii nu (mai) cred în Dumnezeu și se îndoiesc de El pentru că nu-L văd și, de aceea, li se pare că nu Îl (mai) înțeleg. Însă, în mod paradoxal, și realitatea care îi înconjoară sau lumea în care trăiesc acești oameni dezorientați (și pe care o văd în permanență, sic!) îi conduce tot într-o situație guvernată de neînțelegere.
Ceea ce am descris mai sus este imaginea tristă a unei lumi lipsite de credință, de nădejde și de bucurie.
Din păcate, este imaginea tot mai generalizată a lumii noastre, lume ce constatăm că, la nivelul spiritual al vieții are tot mai multe carențe. Lipsa aceasta a unor elemente esențiale ale vieții umane, fără de care viața parcă nici nu mai este viață, își are originea în încercările constante (din păcate, de nepermis de multe ori și reușite) ale unora din semenii noștri de a o văduvi de „Vestea cea Bună” adusă de Cuvântul lui Dumnezeu întrupat.
Și Cuvântul lui Dumnezeu, atunci când reușește să Își facă loc și să răzbată până la noi, ne tulbură. Ne picură în suflete acea neliniște sfântă despre care vorbea Fericitul Augustin atunci când spunea: „neliniștit este sufletul meu până când își va afla odihna în Tine, Doamne”.
Ne răscolește în străfundul ființei, așa cum citim în Cartea Psalmilor: „Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale” (Ps. 41,9).
Însă, așa cum vom putea constata în multe împrejurări, tulburarea pe care ne-o produce Cuvântul nu are același efect ca aceea pe care ne-o strecoară în suflet lumea.
În consens cu cele afirmate anterior și aprofundând abordarea noastră – dar, în același timp, deschizând în mod fericit o perspectivă care recuperează nădejdea pierdută de om undeva, pe drumul lui prin lume – cunoscutul scriitor și gânditor american Deepak Chopra, referindu-se la confuzia în care persistă cu încăpățânare conștiința semenilor noștri, spunea că, „ceea ce oamenii nu reușesc să înțeleagă este că atunci când te îndoiești de Dumnezeu, te îndoiești de realitatea însăși. Dacă realitatea este doar ce apare la suprafață, atunci nu există nimic în care să crezi. Putem să rămânem atașați de ciclul permanent al știrilor și să ne adaptăm situației cât putem de bine. Totuși, dacă realitatea înseamnă ceva ce se extinde spre dimensiuni superioare, povestea se schimbă. Nu poți să reinstaurezi un Dumnezeu care nu a existat niciodată, dar poți să repari o legătură întreruptă” .
Fiind un om cu o credință încă activă, nu poți, nu ai voie și nu ai cum să-ți declini responsabilitatea în legătură cu starea în care se află lumea și semenii tăi. Și cum ai putea să te sustragi tocmai unei asemenea interpelări, altfel decât trădându-ți ființa. Însă, deși te gândești la multe, la prea multe, poate, în pofida credinței pe care o clamezi, la acesta nu te gândești, probabil, niciodată. Totul începe să ți se pară și ție, la un moment dat, un joc ce se desfășoară la suprafață, fără atingere cu nivelul profund al existenței. Dar, fără să îți dai seama, el îți marchează viața.
Așa încât, atent la ceea ce se petrece în jurul tău, nu poți să nu te întrebi cu ce discurs sau cu ce alte mijloace ai putea să reții atenția, să impresionezi, să miști sufletele celor pe care îi observi persistând în acea atitudine neutră, încremenită – în care îi ține captivi lipsa unei înțelegeri minimale a realității sau incapacitatea de a decide să iasă odată din cercul vicios al provocărilor unui cotidian sufocant – pentru a genera, în sfârșit, o schimbare în bine? Și, întrebându-te, nu poți să nu-ți răspunzi că, pentru a-ți da, și a le da și altora deopotrivă, măcar o fărâmă de credință, de nădejde, de bucurie, nu ai decât să asculți în propriul suflet, susurând ca un ecou cuvintele Cuvântului: „Voi vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie” (In. 16,20).
Într-o atare situație, cred că, soluția nu poate fi alta decât aceea de a ieși în față și de a le spune tuturor că există o „Veste Bună” care le este adresată, fiecăruia dintre ei în parte. Iar, celor care știu deja acest lucru, să le reamintești că, „Vestea cea Bună” este în continuare valabilă.
Aceasta cred eu că vrea să fie și este lucrarea pe care o săvârșește cartea de față și, în general, toate cărțile pe care ni le propune cu un neobosit zel pastoral și misionar distinsul domn Stelian Gomboș, inspiratul autor al demersurilor care și-au aflat loc între coperțile acestei cărți.
O ieșire asumată în întâmpinarea rătăcirilor confuze ale lumii în care trăim și ale omului care și-a pierdut sau este pe cale să-și piardă reperele duhovnicești.
Despre repere cum ar fi Cuvântul lui Dumnezeu, Maica Domnului, Sfinții, Biserica, Credința, etc., ne vorbește Domnul Stelian Gomboș în permanență pe parcursul întregii cărți. Așa regăsim printre cele rostuite în cartea domniei sale exprimări – pline de o percutantă forță constatativă, dar și cu tentă motivantă în același timp, în direcția schimbării/metanoia minții omului de azi – de tipul: „Cea mai mare şi mai dureroasă criză a umanităţii este criza de om!”; sau „… neamul – chiar într-o lume globalizată – ca de altfel fiecare persoană – chiar într-o lume hiper – individualizată – este chemată să conştientizeze că nu-şi poate afla sensul profund şi ultim al existenţei în afara lui Iisus Hristos”; și iarăși, „Conform textelor biblice, știți ce înseamnă „a-ți veni în fire”? A te uita înlăuntrul tău și a vedea cu claritate cine ești. Nu este chiar greu. Ca să reușești aceasta, îți trebuie o singură virtute: SMERENIE. Practicați-o și voi. O să simțiți cât de mult vă iubește Dumnezeu”.
Așa cum spuneam ceva mai sus, realitatea, dar mai ales modurile în care ni se prezintă ea implică o abordare de o complexitate sporită, complexitate pe care o regăsim într-o manieră impresionantă în rândurile alcătuitoare ale acestui volum.
Mesajul autorului (el însuși o personalitate complexă) îmbracă forme diferite pentru a da cititorului atent posibilitatea de a putea observa cum Realitatea proprie Cuvântului lui Dumnezeu, „prin Care toate s-au făcut” (cf. In. 1,3) Se „micșorează” chenotic, inserându-se în miezul lucrurilor care alcătuiesc realitatea fizică, istorică, socială, culturală și, mai ales, se inserează în miezul existenței umane, de unde se livrează mai apoi fiecăruia conform nivelului său de desăvârșire sau adaptat gradului de percepție pe care și l-a cultivat și dezvoltat fiecare. Aceasta l-a determinat pe Albert Einstein să afirme că, „în spatele a orice poate fi perceput există ceva pe care mintea noastră nu-l poate înțelege, a cărui frumusețe și desăvârșire ajunge la noi doar indirect” .
Astfel, și autorul acestei cărți, pe care îl descoperim încă o dată – pe măsură ce parcurgem fiecare nou text care se adaugă impozantei construcții pe care o reprezintă volumul de față – ca pe un neobosit căutător și descoperitor al metamorfozelor sensurilor vieții umane și rațiunilor divine în existența umană cotidiană.
Domnul Stelian Gomboș tălmăcește cititorilor și tuturor celor cărora li se adresează, rosturile fiecărei revelări a Logosului. Și face acest lucru începând de la nivelul cel mai de sus al sfințeniei, trecând prin istoria Bisericii și a neamului nostru românesc și ajungând până la condiția ultimului viețuitor al acestei lumi în care pâlpâie nădejdea în mântuirea pregătită „celor chemați de la întemeierea lumii” (Mt. 25,34).
Demersul în sine nu este unul facil, deoarece presupune atât abordări exegetice, cât și prezentări ale unor diverse puncte de vedere, nuanțări și actualizări permanente, dar, așa cum remarcă și Domnul Stelian Gomboș (în unul din textele evocatoare ale cărții în care are în atenție personalitatea Sfântului Vasile cel Mare), „în societatea contemporană influenţată de domnia relativismelor generalizate, de o mentalitate bazată pe laxism, tendinţe echivoce şi confuzii, asumarea dimensiunii mărturisitoare (a teologiei Sfântului Vasile cel Mare) este o şansă de întărire a convingerilor trăite pe calea credinţei Bisericii. Exigenţele mărturisirii presupun tărie de caracter, consecvenţă, luciditate şi forţa de exprimare a cuvântului Adevărului”.
Așa încât, „Vestea cea Bună” a prezenței lui Dumnezeu-Cuvântul în lume penetrează până în cele mai adânci cute ale realității create, vorbind tainic sufletelor oamenilor și gătind (chiar de acolo, din locul în care se odihnesc rațiunile Logosului) cale Luminii celei pururea fiitoare a Împărăției, care Lumină se face lucrătoare a înnoirii credinței, nădejdii și bucuriei noastre. Căci, filtrată prin lumina proprie minții umane curățită de toate cele ale lumii păcatului și scoasă de sub robia unor moduri de a gândi și de a trăi mult prea grevate de dorința de a instaura suprafețele drept profunzimi, Lumina face în așa fel încât fiecare om să aibă experiența personală a lui Dumnezeu și să conștientizeze că este ancorat într-o realitate vie și ontologică ce transcende cadrele limitate ale existenței așa cum apare ea la exterior .
Exprimat de către autorul lucrării pe care o deschidem cu acest Cuvânt înainte, lucrurile sună așa: „Asumarea Adevărului sfinţitor al Bisericii presupune o înnoire radicală a vieţii, o prefacere a minţii şi a simţirii. Adevărul nu se reduce la litera Evangheliei sau a învăţăturii de credinţă; el are o dimensiune profund existenţială, devenind izvor de viaţă autentică. Adevărul Bisericii asumat ca mod de viaţă exersat concret transfigurează persoana. În persoana purtătoare de Adevăr străluceşte puterea Duhului”.
Din acest motiv, consider că, această carte cu care ne bucură domnul Stelian Gomboș este scrisă în răspărul realităților cotidiene caduce, deoarece din textele adunate aici respiră o admirație firească. O admirație pentru oamenii duhovnicești autentici pe care autorul i-a întâlnit în viață sau prin intermediul lecturilor susținute, oameni duhovnicești situați în lume și dincolo de lume, în timp și dincolo de timp, în eshaton.
O admirație aflată în permanență în vecinătatea unui sentiment adânc, de reverență pioasă, datorat celor cu ale căror existențe i s-a intersectat propria conștiință, de-a lungul peregrinărilor sale neostoite întru frumusețile Duhului.
Pe toți aceștia i-a descoperit ca pe unii care s-au lăsat tulburați pe dinlăuntrul ființei lor de Cuvânt. Și, nu doar atât, ci, tulburați fiind de Cuvântul, i-a descoperit lucrîndu-și fiecare în parte talantul cu sudoare, și nevoindu-se și reușind să prefacă – precum Iisus în Cana Galileii – tulburarea în bucurie.

Protopop Pr. Dr. Vasile Gafton,
Avrig – Sibiu,
la 1 septembrie 2016,
Începutul Indictionului

Între Cuvântul de început, cuvântul-cuprindere și cuvântul de înțelepciune…

Neîndoielnic, Stelian Gomboș are harul Cuvântului… Harul de a se adresa novicilor, harul de a stârni curiozitatea celor ce vor să înțeleagă mai mult, dar și harul de a se adresa prin cuvinte potrivite celor mai înțelepți dintre noi. Pe toți îi apropie, aidoma așezării firești pe care o găsești în taina credinței, între coperțile acestui luminos volum.
Pentru că fiecare pagină a cărții aduce în sufletul cititorului liniștea caldă a vorbelor duhovnicilor, graiul de înțelepciune al părinților stareți, dar și deslușirea unor cuprinderi de esență teologică pe care omul simplu nu are de unde să le afle.
Domnul Stelian Gomboș ne aduce astfel în fața ochilor atât învățăturile duhovnicilor, relevate aici prin interviuri și îmbelșugate portrete făcute slujitorilor Bisericii, dar „traduce” spre înțelegerea omului simplu ani de studii teologice, fără a transforma însă eseurile în expuneri simpliste, ci reușind să-l absoarbă pe omul simplu într-un vocabular teologic ce se clădește și se transpune cititorului în înțelegere filă cu filă.
Din volumul de față aflăm despre străduința unor preoți, despre sacrificiul făcut de duhovnicii neamului pentru a menține deschisă ușa bisericii în vremuri de restriște, și religioasă, și spirituală, dar cuprindem și tainicele săvârșiri din viața creștinului, pentru a înțelege de ce și cum se împlinesc obiceiurile și ritualurile Bisericii noastre strămoșești, Catedrală a Neamului în care trebuie să ne regăsim prin fapte și nu doar vorbe.
Este un volum de substanță. Atât ca împlinire personală a autorului, care a avut străduința de a aduce aici, spre înțelegerea noastră, atâtea portrete duhovnicești dar și adevărate compendii de natură teologică, pe care, trebuie să o recunoaștem, nu am fi avut cum să le cuprindem ca simplii enoriași în simplitatea vieții noastre.
Stelian Gomboș coboară la nivelul uzual de cunoștințe teologice tomuri alese din biblioteca atât de cuprinzătoare a Bisericii Noastre, ne stârnește pentru a ne apleca pe mai departe cu alții ochi la săvârșirea unor obiceiuri religioase pe care, este drept, viața, tot mai acerbă într-o formă persuasivă de dezrădăcinare de filonul înțelepciunii și a închinării, ne-a făcut, dacă nu să le ignorăm, totuși să le transformăm la nivel de rutină și de un soi de obligație-conformare a omului modern care trece doar la marile sărbători pragul altarelor noastre de credință. Stelian Gomboș are dară un har al împlinirii Cuvântului.
Ca publicist-teolog, la nivelul cititorilor, care îl pot accesa în paginile unor reviste precum „Studii Teologice”, „Orizonturi Teologice”, „Revista Teologică”, „Glasul Bisericii”, „Ortodoxia”, Câteva sincere mărturisiri și smerite împărtășiri din rodul îmbelșugat… „Lumina”, „Tabor”, „Altarul Banatului”, „Mitropolia Olteniei”, „Altarul Reîntregirii”, „Telegraful Român”, „Teologia”, „Legea Românească”, „Lumea Credinţei”, „Renaşterea”, „Buna Vestire”, „Porunca iubirii”, „Rost”, „Credinţa Străbună”, „Vatra Veche”, „Armonii Culturale”, „Lumină Lină”, „Constelaţii Diamantine”, „Semne”, „Singur”, „Moldova Literară”, „Epifania”, „Învierea”, „Didahia”, „Apostolia”, „Argeşul Ortodox”, „Ortodoxia Maramureşeană”, „Grai Românesc”, „Biserica Ortodoxă”, „Geopolitica”, „Națiunea”, „Familia Ortodoxă” ori „Familia Română”.
Apoi, ca scriitor, dovadă stând numeroasele sale volumuri, din care vom aminti acum doar „Smerită încercare întru desăvârşirea începutului”, „Smerite încercări şi începuturi”, „De la începuturi la profunzimi”, „Despre Biserică şi Stat între curs şi discurs”, „Euharistia – calea către Iisus Hristos, Dumnezeu”, „Vorbire şi convorbire cu oameni aleşi”, „Dumnezeiasca Euharistie – centrul vieţii liturgice şi duhovniceşti a creştinului”, „Din cuvântul înţeleptului – la ceas de sfat şi sfătuire…”, „Armonii culturale şi spirituale contemporane”, „Armonii sacre în lumea contemporană”, „Oameni şi cuvinte. Portrete şi descrieri”, „O remarcabilă personalitate a vieţii bisericeşti şi naţionale – Episcopul Dr. Nicolae Popoviciu al Oradiei”, „De vrei să te mântuieşti cu întrebarea să călătoreşti…, „Frânturi de învăţături şi cunoştinţe: culegere de eseuri, meditaţii şi reflecţii asupra unor teme, subiecte şi cărţi”, „Sfânta Euharistie – Taina Nemuririi. Rolul ei în creşterea duhovnicească a credincioşilor”, „Câteva spicuiri, sugestii şi recomandări…”, „Minunat este Domnul Dumnezeu în tot lucrul mâinilor Sale – Culegere de articole, eseuri şi studii teologice”, „Împărtăşiri spirituale…”, „Smerite şi sincere împărtăşiri”…
Ca editor, consider volumul de față o nouă dovadă că Domnul Stelian Gomboș are, nu doar o menire scriitoricească bine definită, dar este pe cărarea desăvârșirii sale într-o misiune teologică personală. Aceea de a oferi cititorilor din înțelepciunea cristalizată de Părinții Bisericii Noastre.
Pentru Editura „Națiunea”, volumul reprezintă o remarcabilă prezență scriitoricească, precum și o completare tematică, venind după editarea unor volume de poezie religioasă, dar se și așterne prin străduința autorului pe o altă linie editorială a „Națiunii”, aceea a cărților de învățătură.

Cezar Adonis Mihalache,
scriitor, editor, publicist

Câteva indicii, referinţe, comentarii şi aprecieri la adresa scrisului lui Stelian Gomboş:

„Autorul în cercetarea sa vizează mai multe aspecte care compun tabloul de ansambul al modului în care credinciosul trăieşte viaţa creştină în Biserică şi se împărtăşeşte cu preacuratele Taine ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Încă de la începutul lucrării, Domnul Stelian Gomboş a avut o abordare constructivă şi ştiinţifică a subiectului.
Astfel, el a realizat o cercetare bine documentată, serioasă şi profundă, atât din punct de vedere dogmatic, cât şi din perspectivă biblică şi liturgică.
De asemenea, autorul a adus în prim plan stadiul cercetării temei respective, pentru a stabili foarte clar, unde se află acum cercetarea în legătură cu subiectul propus.
Totodată, domnia sa a dezvoltat acest subiect bazându-se nu numai pe lucrări generale, ci mai ales pe cercetarea surselor şi a lucrărilor de bază ale Teologiei Euharistice.
Astfel, o mulţime de izvoare şi documente editate au fost consultate, fie în limba română, fie în alte limbi străine, cum ar fi engleza, franceza şi greaca.
Deci, munca de cercetare a autorului se îndreaptă spre viaţa Bisericii, examinând fenomenologia euharistică şi felul în care Biserica noastră Ortodoxă a ştiut să transmită fiilor şi fiicelor ei evlavia şi experienţa harică, dobândită de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi transmisă, prin Sfinţii Apostoli, până în zilele noastre.
Prin această prezentare, oricine poate lua act de conţinutul divino-uman al învăţăturii noastre de credinţă dar şi de felul cum trebuie credinciosul să se prezinte înaintea lui Dumnezeu, pentru a lua iertare de păcate şi sfinţenie.
În virtutea acestui fapt Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi, învăţătorii şi purtătorii de har ai ai Bisericii, ne sunt călăuzitori şi îndrumători în Biserica dreptmăritoare, pentru dobândirea mântuirii.
Aşadar, această lucrare se adresează deopotrivă slujitorilor Bisericii, credincioșilor, studenţilor teologi, dar şi tuturor acelora care doresc să cunoască mai multe în privinţa Sfintei și Dumnezeieștii Euharistii, altfel spus, ea se adresează celor care doresc un sincer şi real progres duhovnicesc.
Voi încheia aceste rânduri cu un citat luat dintr-un capitol al tezei, care mi s-a părut sugestiv, și anume: „Euharistia actualizează într-un dinamism convergent, spre plenitudinea existenţei, marile potenţialităţi umane care semnifică şi simbolizează ceea ce trebuie să devină lumea, adică o dăruire şi un imn de laudă adus, neîncetat, Creatorului; o comuniune universală în Trupul Domnului Iisus Hristos, o împărăţie a dreptăţii, a iubirii şi a păcii în Duhul Sfânt, pentru unitatea şi mântuirea tuturor în Iisus Hristos Domnul şi prin Iisus Hristos, ajungând, astfel, la desăvârşirea noastră cu ajutorul Sfintei Euharistii căreia îi descoperim, în acest fel, valoarea ei duhovnicească de nepreţuit”… (ÎPS Prof. Univ. Dr. Irineu Popa – Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei).

*

Binecuvântăm, cu multă bucurie duhovnicească, publicarea acestei lucrări, izvodită, şi de această dată, de o şi dintr-o minte ageră, lucidă şi cunoscătoare, a învăţăturilor şi realităţilor spirituale şi morale, ce ne înconjoară şi ne însoţesc, pe parcursul drumului nostru către Dumnezeu Preabunul!
Cunoaştem, recunoaştem, apreciem şi chiar admirăm străduinţele şi stăruinţele publicistice şi scriitoriceşti ale slujitorului Cuvântului şi cuvintelor perene, în persoana perseverentului şi preasincerului apologet, propovăduitor şi mărturisitor – Stelian Gomboş.
Dumnezeu – a toate Cunoscătorul şi Recunoscătorul, să-i facă parte, în continuare, inimosului autor şi mânuitor al condeiului spiritual contemporan, de suflet bun şi cald ca al pâinii proaspete de casă, de minte luminată de aripa unui înger al inspiraţiei cereşti, de inimă mare, largă şi generoasă, spre a-i putea cuprinde pe toţi, buni şi răi, sinceri sau nevrednici ori netrebnici, precum şi de părtăşia, încă de aici, cu Sfinţii şi Părinţii, de la care şi despre care sau pentru care, fratele nostru Stelian neobositul, a scris atât de frumos şi atât de bine!
Îl salutăm şi îmbrăţişăm, dorindu-i, de la noi bucurie iar de la Preaînaltul mântuire!…
(+ Calinic Argatu – Arhiepiscop de Argeş şi Muscel).

*

Într-o perioadă în care lectura de tip classic este înlocuită cu mijloace moderne hipersofisticate şi într-o perioadă când acest fenomen este amplificat deliberat prin taxa pe cultură, apariţia unei cărţi noi este o performanţă lăudabilă.
În cazul de faţă ne aflăm în faţa unei contribuţii teologice, filosofice şi literare ce izvorăşte din izvorul bogat, care curge tumultuous din interioritatea unui autor îndrgostit de actul creaţiei.
Scrisul Domnului Dr. Stelian Gomboş este izvorât dintr-o mare dragoste faţă de Biserică, Sfânta Liturgie, Dumnezeiasca Euharistie şi Spiritualitatea ascetică şi mistică sau duhovnicească a tradiţiei creştine răsăritene.
Autorul străluceşte prin lucirea minţii sale atunci când contrapune etosul uman, născut din tradiţia creştină şi lipsa oricărui etos în tradiţia postmodernă sau existenţa unui etos uman distorsionat, cu efecte dezastruoase pentru condiţia umană.
Domnul Stelian Gomboş nu doar că strigă sau clamează, şi nu se lamentează doar în mod livresc sau cu iz ceremonial, ci şi propune idei noi pentru reuşita acestui demers, indicând soluţii, mijloace şi căi pentru împlinirea acestui deziderat.
Printre altele domnia sa propune o mai mare implicare în dezbaterea sau dezbaterile publice pe teme religioase şi teologice, în care grupul ţintă să fie constituit din copii şi tineri, o mai mare implicare în viaţa social şi personal a creştinilor cu scop filantropic, precum şi elaborarea unei contraoferte faţă de ofertele mentalităţii, culturii şi tehnicilor postmoderne, contemporane, şi în mod imperios necesar vizibilitatea ei.
Autorul pare să sugereze idea că a trecut vremea ca noi creştinii de astăzi să mai aşteptăm ca oamenii să vină la noi, să împărtăşească şi să păstreze credinţa în Iisus Hristos şi în Biserica Sa, şi că a venit vremea ca lucrarea noastră să fie nu strict social (formula sociologică şi peiorativ sociologist) ci extatică, fiindcă starea extatică înseamnă dăruire cu toată fiinţa.
Exemplul extatic personal înţelept drept chintesenţă a spiritualităţii creştine ortodoxe şi al întregii tradiţii ascetic – mistice este soluţia pe care autorul prezentului tratat teologic o redescoperă şi o propune lumii creştine de astăzi… (Pr. Prof. Univ. Dr. Ion Popescu – Decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Piteşti – Argeş).

*

Stelian Gomboș este deja un nume consacrat în publicistica creștină de la noi din țară, fiind unul dintre cei mai activi condeieri ai Bisericii Ortodoxe Române.
Volumul ”Smerite încercări și începuturi” face parte dintr-un ”triptic” prin care autorul a debutat în volum la editura Agnos din Sibiu cu binecuvântarea Inaltpreasfințitului Părinte Dr. Laurențiu Streza – Mitropolitul Ardealului.
Domnul Stelian Gomboș este un tânăr teolog hărăzit de Dumnezeu cu mult talent și entuziasm, cu o mistuitoare căutare a adevărului și cu darul mărturisirii lui Hristos. Este un autor care și-a înțeles chemarea și vocația în slujirea Bisericii lui Hristos și a Neamului Românesc, un apologet al Ortodoxiei românești și un neobosit pelerin în spațiul Ortodoxiei românești și grecești. Talanții cu care Dumnezeu l-a înzestrat i-a înmulțit pe deplin și roadele se văd și în volumul pe care îl prezentăm în rândurile care urmează.
Suntem convinși că toți cei care se vor întâlni cu această carte a lui Stelian Gomboș se vor alege cu un real folos duhovnicesc și intelectual. (Pr. Dr. Ioan Alexandru Mizgan).

*

Cartea aceasta se adresează deopotrivă preoţilor, studenţilor teologi dar şi tuturor acelora care doresc să cunoască mai multe în privinţa Sfintei Euharistii, într-un cuvânt ea se adresează celor care doresc un sincer şi real progres duhovnicesc. Voi încheia aceste rânduri cu un citat luat dintr-un studiu al autorului care mi s-a părut sugestiv: „Euharistia actualizează într-un dinamism convergent, spre plenitudinea existenţei, marile potenţialităţi umane care semnifică şi simbolizează ceea ce trebuie să devină lumea adică o dăruire şi un imn de laudă adus, neîncetat, Creatorului; o comuniune universală în Trupul Domnului Iisus Hristos, o împărăţie a dreptăţii, a iubirii şi a păcii în Duhul Sfânt, pentru unitatea şi mântuirea tuturor în Iisus Hristos Domnul şi prin Iisus Hristos, ajungând, astfel, la desăvârşirea noastră cu ajutorul Sfintei Euharistii căreia îi descoperim, în acest fel, valoarea ei duhovnicească de nepreţuit”.
Importanţa unui astfel de demers, care pune în evidenţă a Taina Sfintei Euharistii, într-o vreme cu reale frământări existenţiale, cu crize nu doar economice şi materiale, ci şi spirituale, atât la scară globală, cât şi naţională, este pronunţată şi evidentă!…
Cu alte cuvinte, această colecţie de studii şi articole adunate în cartea de faţă, abordează, cu precădere, aspecte diverse legate de Duhovnicie şi de Taina Euharistiei, care este şi rămâne Taina Tainelor, Taina prin excelenţă în Spiritualitatea Ortodoxă.
Totodată, acum în încheiere, mai reţinem faptul că volumul de faţă se află deja la vânzare şi poate fi cumpărat de la diferite magazine şi librării de profil. (Diac. Dr. Ştefan Toma – Germania).

*

Aşadar, cartea şi lucrarea pe care o prezentăm şi o semnalăm, intitulată „Dumnezeiasca Euharistie – Centrul vieţii liturgice şi duhovniceşti a creştinului”, scrisă de Domnul Stelian Gomboş, Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Guvernului României, şi totodată doctorand la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Tesalonic, Grecia şi la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu, cunoscut ca talentat şi prolific condeier în publicistica bisericească şi nu numai, se înscrie pe linia celor prezentate mai sus.
Adică, această colecţie de studii şi articole adunate în cartea de faţă, abordează, cu precădere, aspecte diverse legate de Duhovnicie şi de Taina Euharistiei, care este şi rămâne Taina Tainelor, Taina prin excelenţă în Spiritualitatea ortodoxă.
Cartea se adresează deopotrivă preoţilor, studenţilor teologi dar şi tuturor acelora care doresc să cunoască mai multe în privinţa Sfintei Euharistii, într-un cuvânt ea se adresează celor care doresc un sincer şi real progres duhovnicesc.
Voi încheia aceste rânduri cu un citat luat dintr-un studiu al autorului care mi s-a părut sugestiv: „Euharistia actualizează într-un dinamism convergent, spre plenitudinea existenţei, marile potenţialităţi umane care semnifică şi simbolizează ceea ce trebuie să devină lumea adică o dăruire şi un imn de laudă adus, neîncetat, Creatorului; o comuniune universală în Trupul Domnului Iisus Hristos, o împărăţie a dreptăţii, a iubirii şi a păcii în Duhul Sfânt, pentru unitatea şi mântuirea tuturor în Iisus Hristos Domnul şi prin Iisus Hristos, ajungând, astfel, la desăvârşirea noastră cu ajutorul Sfintei Euharistii căreia îi descoperim, în acest fel, valoarea ei duhovnicească de nepreţuit”.
Totodată, acum în încheiere, mai reţinem faptul că volumul de faţă se află deja la vânzare şi poate fi cumpărat de la diferite magazine şi librării de profil. (Pr. Lect. Univ. Dr. Emil Cioară – Prodecanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Episcop Dr. Vasile Coman” din Oradea – Bihor).

*

Încă dintru început, semnalăm cu admiraţie faptul că, deşi tânar, autorul are un curriculum vitae impresionant ca teolog şi publicist: sute de articole publicate în zeci de reviste de specialitate, precum şi nu mai puţin de 21 cărţi editate.
Autorul impresionează prin fapul că este atât de actual în ceea ce priveşte marile probleme ale lumii contemporane aşa cum sunt credinţa, discernământul, iertarea, bunătatea, dar mai ales iubirea.
Domnia sa are o abordare atât teologică, cât şi una din punct de vedere social, demonstrând cât de important este ca omul de azi, atât de expus unei vieţi din ce în ce mai desacralizate, să nu uite de originea sa dumnezeiască, de faptul că este fiu al unei Biserici din care face parte nu numai că a fost botezat, ci ca o persoană ce trebuie să se implice cât mai activ şi real în viaţa ecleziologică. Multe din crizele omului de azi n-ar exista dacă ar conştientiza ce minunată este frumuseţea iubirii, care este rolul bunătăţii şi cât de importantă este iertarea…
Astăzi, într-o lume care prea uşor îşi uită personalităţile şi oamenii care au avut contribuţiea lor în destinele multor generaţii, Stelian Gomboş are deosebitul merit de a-i omagia pe mulţi părinţi duhovniceşti cum ar fi: Arsenie Papacioc, Teofil Părăian, Gheorghe Calciu Dumitreasa, Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Constantin Galeriu sau Dumitru Stăniloae. Autorul subliniază rolul pe care părintele duhovnicesc îl are în urcuşul dumnezeiesc al credinciosului, căruia i-ar fi mult mai greu dacă nu ar fi însoţit pe cale de un părinte duhovnicesc care să-l ajute să fie cât mai pregătit când se întâlneşte cu Iisus Hristos în Sfânta Euharistie.
Aşadar, volumul de faţă doreşte să evidenţieze şi să sublinieze, încă odată, importanţa Sfintei Împărtăşanii în viaţa credinciosului fără de care el nu poate accede la desăvârşirea şi la mântuirea sa personală, din punct de vedere spiritual.
De asemenea, materialul de faţă este fundamentat pe citate scripturistice şi patristice care vin să întărească cele enunţate şi care fac parte din tezaurul duhovnicesc al Bisericii.
Aceasta mai ales datorită faptului că se cunoaşte adevărul că Biserica este cea care adăposteşte şi sporeşte de la Iisus Hristos prin slujitorii ei consacraţi care sunt preoţii – tezaurul cel nepreţuit din punct de vedere duhovnicesc care este Sfânta şi Dumnezeiasca Euharistie, care prin Epicleza din cadrul Sfintei Liturghii se face Trup şi Sânge de viaţă dătător pentru a ne duce pe noi spre viaţa veşnică. (Pr. Florin Iordache).

*

Tânărul teolog Stelian Gomboș, în lucrarea sa, dezvăluie o vastă cultură teologică. El dovedește o lectură de profunzime a unor scrieri extrem de variate, ceea ce îi conferă o viziune cuprinzătoare care este întemeiată pe o trăire autentică a vieții creștine.
Demersul său este profund ancorat scripturistic, în spiritul sfinților părinți al căror elogiu îl face în mod nedisimulat și pe care îi recunoaște ca magiștri desăvârșiți,ai căror urmași ne sunt călăuzitori și îndrumători în Biserica noastră dreptmăritoare.
În felul acesta, El ne-a arătat că Biserica nu este o realitate statică, ci reprezintă o dinamică transfiguratoare, fără contopire, a naturii create cu cea necreată”. (Pr. Emil Pop, Prof. Valeria Pop).

*

Autorul acestei lucrări, este eruditul teolog Stelian Gomboș, absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității din Oradea, are studii universitare, aprofundate postuniversitare, în Sibiu, București şi Thessalonic – Grecia, doctorale la Craiova. A urmat de asemenea studii de psiho-pedagogie; economie socială; management public; comunicare, informaţii şi relații publice; geopolitică, geostrategie, siguranță şi securitate națională; diplomație şi protocol, la diferite Facultăți de Teologie INA; CNAP din cadrul UNAP Carol I; IDR din cadrul MAE, FCRP din cadrul SNSPA, iar din anul 2013 este Doctor în Teologie al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Craiova.
Are o bogată activitate cărturărească fiind autorul mai multor lucrări precum: „Smerită încercare întru desăvârșirea începutului” – la Editura „Agnos”; „Smerite încercări şi începuturi” – la Editura „Agnos”; „De la începuturi la profunzimi” – la Editura „Agnos” , în anul 2008, „Despre Biserică şi Stat între curs şi discurs” – la Editura „Top Form”, în anul 2009; „Euharistia – calea către Iisus Hristos, Dumnezeu” – la Editura „Agnos”; „Vorbire şi convorbire cu oameni aleși” – la Editura „Top Form”, în anul 2010, „Dumnezeiasca Euharistie – centrul vieții liturgice şi duhovnicești a creștinului” – la Editura „Emia”, „Din cuvântul înțeleptului – la ceas de sfat şi sfătuire…” – la Editura „Bunavestire”, în anul 2011, „Armonii culturale şi spirituale contemporane”, la Editura „Armonii Culturale”; „Oameni şi cuvinte. Portrete şi descrieri”, la Editura „Top Form”, în anul 2013, „Omul subiect actual al dragostei lui Dumnezeu” – volum omagial, închinat Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae; autori: Stelian Gomboș şi Cristian Șerban, la Editura „Cristimpuri”; „O remarcabilă personalitate a vieții bisericești şi naţionale – Episcopul Dr. Nicolae Popoviciu al Oradiei”, la Editura „România în Lume”; „De vrei să te mântuiești cu întrebarea să călătorești…”, la Editura „Bunavestire”; „Frânturi de învățături şi cunoștințe: culegere de eseuri, meditații şi reflecții asupra unor teme, subiecte şi cărți”, la Editura „Aureo”, în anul 2013, „Sfânta Euharistie – Taina Nemuririi. Rolul ei în creșterea duhovnicească a credincioşilor”, la Editura „Mitropolia Olteniei”; „Câteva spicuiri, sugestii şi recomandări…”, la Editura „România în Lume”, în anul 2014, iar în anul 2015 „Minunat este Domnul Dumnezeu în tot lucrul mâinilor Sale – Culegere de articole, eseuri şi studii teologice”, la Editura “Magic Print”, de asemenea este autor a mai multor studii, articole, recenzii de carte, unele dintre ele fiind adunate de autor, regăsindu-se publicate în forma unui volum de carte.
Lucrarea se încheie cu concluziile finale şi cu anexele, care constau în patru interviuri tematice acordate autorului de mai mulți părinți duhovnicești şi teologi români. Putem observa că stilul acestei lucrări este unul îngrijit, cursiv şi narativ, care respectă metoda de cercetare științifică, având un limbaj adecvat temei abordate, nelipsind accentele critice şi viziunea personală asupra doctrinei ortodoxe şi a faptelor istorice.
În cercetarea sa, autorul, vizează mai multe aspecte care compun tabloul de ansamblu al modului în care credinciosul trebuie să trăiască viaţă creștină în Biserică şi se împărtășește cu preacuratele Taine ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Încă de la începutul lucrării, Domnul Dr. Stelian Gomboș are o abordare constructivă şi științifică a subiectului. Astfel, el a realizat o cercetare bine documentată, serioasă şi profundă, atât din punct de vedere dogmatic, cât şi din perspectivă scripturistică, biblică şi liturgică.
De asemenea, autorul a adus în prim plan stadiul cercetării temei respective, pentru a stabili foarte clar, unde se află acum cercetarea în legătură cu subiectul propus. Totodată, a dezvoltat acest subiect bazându-se nu numai pe lucrări generale, ci mai ales pe cercetarea surselor şi a lucrărilor de bază ale Teologiei Euharistice.
Astfel, o mulțime de izvoare şi documente editate au fost consultate, fie în limba română, fie în alte limbi străine, cum ar fi engleză, franceză şi greacă. Deci, munca de cercetare a autorului se îndreaptă spre viața Bisericii, examinând fenomenul euharistic şi felul în care Biserica noastră Ortodoxă a știut să transmită fiilor şi fiicelor ei evlavia şi experiența harică, dobândită de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi transmisă, prin Sfinții Apostoli, până în zilele noastre.
Prin această prezentare, oricine poate lua act de conținutul divino-uman al învățăturii noastre de credință dar şi de felul cum trebuie credinciosul să se prezinte înaintea lui Dumnezeu, pentru a lua iertare de păcate şi sfințenie. În virtutea acestui fapt Sfânta Scriptură şi Sfinții Părinți, învățătorii şi purtătorii de har ai Bisericii, ne sunt călăuzitori şi îndrumători în Biserica drept măritoare, pentru dobândirea mântuirii.
Autorul lucrării s-a dovedit a fi un bun mânuitor al condeiului, pentru că în Introducere, a motivat de ce și-a ales această temă, arătând că problema crizei religios-morală de la începutul de secol XXI, prin care trece lumea, este cauza din care „decurge toate celelalte crize social – economice şi politice ale omenirii. Lumea contemporană, chiar şi cea creștină, adeseori numai cu numele, își duce existența, de foarte multe ori, în afară de Dumnezeu şi de Biserica Lui”.
Venind și cu soluționarea acestei crize majore, existente în lume, „care se poate face şi printr-o regenerare sau revigorare spirituală, generată sau provocată de creștinism. Însă nu unul doar teoretic, declarativ-speculativ, ci un creștinism trăit în Duhul Sfânt, în Duhul Adevărului, al Înțelepciunii şi al Iubirii. Nu avem nevoie doar de teorie despre Dumnezeu şi despre Iisus Hristos, ci, mai ales, de o întâlnire vie cu Dumnezeu şi trăire întru El, cunoscând că «toate sunt de la El, prin El şi pentru El» (Rom. 11, 36)”.
Domnul Stelian Gomboș consideră că Împărtășania, este Taina care se repetă, ea trebuie să fie luată de cât mai multe ori, dar cu vrednicie, pentru că ea este cea care ni-l înnoiește în noi pe Domnul nostru Iisus Hristos, şi ne crește în El, Iisus Hristos este țelul nostru suprem către care trebuie să tindem.
Autorul arată ce pericole poate aduce împărtășania rară, în viața creștinilor, starea de nepăsare permanentă acestora, pentru că n-au frâu și nu se pot înfrâna îi face să alunece în prăpastia păcatului, prin degradare morală.
În concluzie, autorul arată că în viaţă şi spiritualitatea ortodoxă, Sfânta Împărtășanie are o însemnătate deosebită. Ea reprezintă momentul cel mai important din viaţa noastră creștină, pentru că atunci primim în ființa noastră Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.
Problema care se pune în legătură cu Sfânta Împărtășanie este cât de rar sau cât de des trebuie şi putem să ne împărtășim.
Primitorii deplin îndreptățiți ai acestei Sfinte Taine sunt numai creștinii valid botezați, adică cei care sunt membri ai Bisericii și asupra cărora nu există nici un fel de îndoială.
Pentru împărtășirea acestora există reguli sau rânduieli, potrivit cărora unii se pot împărtăși mai des, având chiar această îndatorire, iar alții mai rar. Cei care sunt datori a se împărtăși mai des sunt slujitorii Sfintei Taine şi, implicit, ai Sfintelor Altare, adică în primul rând preotul şi diaconul, dar şi toți ceilalți membri ai clerului, care nu fac parte din preoția sacramentală.
Această carte, a Domnului Stelian Gomboș, din cele prezentate mai sus, constituie rodul unui studiu duhovnicesc şi moral al doctrinei despre Sfânta Euharistie, prezentând un bogat volum de documente care întregesc aria de cercetare a temei studiate, conferind acestei teze de doctorat o valoare documentară onorabilă. Prin aceasta se împlinește imperativul unei necesități teologice, care se impune pentru cunoașterea, în profunzime, a vieții euharistice în conștiința omului.
Prin urmare, lucrarea de faţă se adresează deopotrivă slujitorilor Bisericii, credincioşilor, studenților teologi, dar şi tuturor acelora care doresc să cunoască mai multe în privința Sfintei şi Dumnezeieștii Euharistii, altfel spus, ea se adresează celor care doresc un sincer şi real progres duhovnicesc.
În încheiere țin să-l felicit pe doctorul în teologie Stelian Gomboș, care este autorul acestei lucrări, pentru că a reușit să scrie ca un tratat de teologie, după părea mea, în care este prezentată pe larg tema despre „Sfânta Euharistie – Taina Nemuririi. Rolul ei în creșterea duhovnicească a credincioșilor”, dorindu-i autorului pe mai departe multă sănătate, spor în muncă și succes în tot ceea ce face, cu ajutor de la bunul Dumnezeu!… (Pr. Dr. Ioan – Mircea Ghitea).
*

Lucrările prezentate de Domnul Doctor în teologie, Stelian Gomboş, domnia sa fiind un prolific publicist, vin în întâmpinarea cititorilor, ca o mare binecuvantare, fiind, până la urmă, câteva pilde demne de urmat, pentru a trăi în comuniune şi iubire permanentă cu Sfânta Treime şi a ne pregăti de urcuşul anevoios, care duce spre mîntuire, desăvârşire şi îndumnezeire.
Pentru noi este un demers editorial inedit la care ne cheamă Domnul Stelian Gomboş, de fapt este o invitaţie la o călătorie iniţitică, pentru a redescoperi şi activa gena credinţei, înscrisă în ADN-ul nostru de către Marele Creator la începuturi, călătorie la capătul căreia vom avea imensa bucurie de a ne apropia de Preasfânta Treime, de Maica Domnului – Născătoarea de Dumnezeu şi de sfinţii îngeri – păzitorii cereşti.
În încheierea acestor rânduri, felicitându-l pe distinsul autor pentru această iniţiativă, îi dorim să aibă parte de inspiraţie divină în scrierile sale viitoare, spre Slava lui Dumnezeu şi spre folosul sufletelor noastre!…
Dumnezeu să-i binecuvânteze lucrările şi să-l aibă în paza Lui cea sfântă!…
(Gheorghe Dragomir – Director al Editurii şi Fundaţiei Culturale “România în Lume” – Bucureşti).

Stelian Gomboş – Activitatea publicistică:

În revistele: „Studii Teologice”, „Orizonturi Teologice”, „Revista Teologică”, „Glasul Bisericii”, „Ortodoxia”, „Lumina”, „Tabor”, „Altarul Banatului”, „Mitropolia Olteniei”, „Altarul Reîntregirii”, „Telegraful Român”, „Teologia”, „Legea Românească”, „Lumea Credinţei”, „Renaşterea”, „Buna Vestire”, „Porunca iubirii”, „Rost”, „Credinţa Străbună”, „Vatra Veche”, „Armonii Culturale”, „Lumină Lină”, „Constelaţii Diamantine”, „Semne”, “Singur”, “Sfera Eonică”, “Regatul Cuvântului”, „Moldova Literară”, „Epifania”, „Învierea”, „Didahia”, „Apostolia”, „Argeşul Ortodox”, „Ortodoxia Maramureşeană”, „Grai Românesc”, „Biserica Ortodoxă”, „Geopolitica”, „Familia Ortodoxă” şi „Familia Română”.

Mai 2008 – a apărut cartea cu titlul: „Smerită încercare întru desăvârşirea începutului” – la Editura „Agnos” din municipiul Sibiu.
Octombrie 2008 – cartea cu titlul: „Smerite încercări şi începuturi” – la Editura „Agnos” din municipiul Sibiu.
Noiembrie 2008 – cartea cu titlul: „De la începuturi la profunzimi” – la Editura „Agnos” din municipiul Sibiu.
Iulie 2009 – cartea cu titlul: „Despre Biserică şi Stat între curs şi discurs” – la Editura „Top Form” din municipiul Bucureşti.
Octombrie 2010 – cartea cu titlul: „Euharistia – calea către Iisus Hristos, Dumnezeu” – la Editura „Agnos” din municipul Sibiu.
Octombrie 2010 – cartea cu titlul: „Vorbire şi convorbire cu oameni aleşi” – la Editura „Top Form” din municipul Bucureşti.
Aprilie 2011 – a apărut cartea cu titlul: „Dumnezeiasca Euharistie – centrul vieţii liturgice şi duhovniceşti a creştinului” – la Editura „Emia” din municipiul Deva, judeţul Hunedoara.
Decembrie 2011 – cartea cu titlul: „Din cuvântul înţeleptului – la ceas de sfat şi sfătuire…” – la Editura „Bunavestire” din municipiul Beiuş, judeţul Bihor.
Septembrie 2012 – cartea cu titlul: „Armonii culturale şi spirituale contemporane”, la Editura „Armonii Culturale” din municipiul Adjud, judeţul Vrancea.
Septembrie 2012 – cartea cu titlul: „Armonii sacre în lumea contemporană”, la Editura „Armonii Culturale” din municipiul Adjud, judeţul Vrancea.
Octombrie 2012 – cartea cu titlul: „Oameni şi cuvinte. Portrete şi descrieri”, la Editura „Top Form” din municipiul Bucureşti.
Aprilie 2013 – a apărut cartea cu titlul: „Omul subiect actual al dragostei lui Dumnezeu” – volum omagial, închinat Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae; autori: Stelian Gomboş şi Cristian Şerban, la Editura „Cristimpuri” din municipiul Ploieşti, judeţul Prahova.
Mai 2013 – cartea cu titlul: „O remarcabilă personalitate a vieţii bisericeşti şi naţionale – Episcopul Dr. Nicolae Popoviciu al Oradiei”, la Editura „România în Lume” din Bucureşti.
Iunie 2013 – a apărut cartea cu titlul: „De vrei să te mântuieşti cu întrebarea să călătoreşti…”, la Editura „Bunavestire” din municipiul Beiuş, judeţul Bihor.
Septembrie 2013 – cartea cu titlul: „Frânturi de învăţături şi cunoştinţe: culegere de eseuri, meditaţii şi reflecţii asupra unor teme, subiecte şi cărţi”, la Editura „Aureo” din municipiul Oradea, judeţul Bihor.
Iunie 2014 – a apărut cartea (lucrarea de doctorat) cu titlul: „Sfânta Euharistie – Taina Nemuririi. Rolul ei în creşterea duhovnicească a credincioşilor”, la Editura „Mitropolia Olteniei” din municipiul Craiova, judeţul Dolj.
Septembrie 2014 – cartea cu titlul: „Câteva spicuiri, sugestii şi recomandări…”, la Editura „România în Lume” din Bucureşti.
Mai 2015 – a apărut cartea cu titlul: „Minunat este Domnul Dumnezeu în tot lucrul mâinilor Sale – Culegere de articole, eseuri şi studii teologice”, la Editura “Magic Print” din municipiul Oneşti, judeţul Bacău.
Octombrie 2015 – cartea cu titlul: „Împărtăşiri spirituale…”, Colecţia „Scrisul de azi”, Editura „Singur” din municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa.
Martie 2016 – a apărut, cea de-a douăzecea carte, cu titlul: „Smerite şi sincere împărtăşiri”, la Editura “Magic Print” din municipiul Oneşti, judeţul Bacău.
Noiembrie 2016 – cartea cu titlul: „Câteva sincere mărturisiri şi smerite împărtăşiri din rodul îmbelşugat şi tezaurul binecuvântat al Cuvântului – Culegere de articole, eseuri, studii, interviuri şi recenzii”, Editura “Naţiunea”, Bucureşti.

Argument,

Probabil se vor întreba unii sau alţii de ce am scris (şi) această carte, de ce cu titlul acesta sau de ce în forma, structura şi conţinutul acesta?…
Venind în întâmpinarea tuturor acestor întrebări, cu dorinţa de a lămuri aceste aspecte (pe cât îmi va sta în putinţă), voi preciza faptul că, aşa precum arată şi titlul acestei lucrări, voi susţine că întotdeauna, în momentul conceperii şi elaborării unei lucrări, a unei cărţi, îţi asumi un mare risc, atunci când te decizi pentru publicarea ei… De ce?
Fiindcă, inerent şi inevitabil vor apare tot felul de comentarii, mai cu seamă critice şi nu întotdeauna constructive…
Dar, până la urmă, orice lucru săvârşit în această viaţă, pe acest pământ, presupune efort, jertfă şi sacrificiu…
Aşadar, important este să ne asumăm, fără laşitate şi viclenie, toate cele spuse, scrise ori făcute de către fiecare dintre noi, fie protagoniştii acestei cărţi fie oricare altul şi alţii, căci cu toţii suntem pelerini pe faţa acestui pământ şi, iată, ne-am oprit, în aceste zile şi vremuri, la oamenii îmbunătăţiţi şi deosebiţi, mereu alţii, care vor prelua pe mai departe învăţăturile, activităţile şi acţiunile Bisericii şi vor creşte şi ei, aşa cum am crescut şi noi, vor zâmbi şi ei aşa cum am zâmbit şi noi, vor (de)săvârşi mereu noi şi folositoare fapte, şi, astfel, societatea creştină ori încreştinată va avea în viitor familii credincioase şi monahi adevăraţi; rugându-ne ca toate să se întâmple cu voia lui Dumnezeu şi cu nădejdea că vor fi spre a noastră şi a lor mântuire şi toate acestea pentru că propovăduirea şi mărturisirea noastră nu trebuie să fie una de „ghetou” ci una vie şi dinamică, (de)săvârşită în tot locul şi în tot ceasul, cu timp şi fără timp, pentru a ajunge la o curăţire şi o desăvârşire a lăuntrului nostru şi al interiorului sufletesc al aproapelui nostru, oricare sau de oriunde ar fi acesta!..
Ne bucurăm de faptul că toţi aceşti Mari Părinţi Duhovniceşti sunt tot mai căutaţi/accesaţi/propovăduiţi şi mărturisiţi, atât la noi în ţară cât şi în afara graniţelor ei, atât de noi, românii, cât şi de către fraţii noştri, convertiţi, într-u aceeaşi credinţă, chiar dacă sunt de alt neam sau altă cultură ori limbă!…
Altfel spus, în ultima vreme am tot vorbit de toţi aceşti mari Părinţi ai Ortodoxiei noastre, pe care noi nu-i numim sfinţi, căci ne temem de asta.
Dar pentru noi au fost, sunt şi rămân ca nişte sfinţi. Aşa i-am simţit, aşa i-am perceput.
Deoarece i-am văzut împlinind sub ochii noştri Evanghelia, pentru că ne-au învăţat creştinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniţi, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristaţi, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalţi.
Încerc şi mă străduiesc să cred şi să am convingerea sau nădejdea că vom şti cu toţii pe mai departe, să ne cinstim înaintaşii, potrivit meritelor şi vredniciilor fiecăruia, cu toate că în aceste vremuri, preţuim mai mult pe alţii de oriunde şi de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoşi, mai senzaţionali!…
Însă, rămânem convinşi de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!…
Dovadă faptul că (şi) acest volum, cele de-al douăzecelea, l-am dedicat Marilor Părinţi Duhovniceşti – Bartolomeu Valeriu Anania, Petroniu Tănase şi Arsenie Papacioc – de la a căror mutare în veşnicele şi cereştile lăcaşuri se împlinesc, în anul acesta – 2016, cinci ani, iar cea de-a douăzeci şi una lucrare am dedicat-o Părinţilor Arhimandriţi Nicodim Dimulescu de la Mănăstirea Crasna, judeţul Prahova, Ioachim Popa de la Mănăstirea Frăsinei, judeţul Vâlcea şi Ioachim Pârvulescu – Stareţul Sfintei Mănăstiri Lainici, judeţul Gorj, în semn de aleasă preţuire şi deosebită recunoştinţă pentru toată dragostea lor părintească, pateranlă şi patericală, nobleţea şi generozitatea lor sufletească precum şi delicateţea sau sensibilitatea lor duhovnicească!…
În altă ordine de idei, zic toate acestea pentru că, mai nou, observ o stare de instaurare a ispitei şi a păcatului comodităţii, a triumfalismului şi a autosuficienţei, toate fiind mânate de păcatul orgoliilor personale, adică a mândriei şi a slavei deşarte!…
Energia rămasă după toată răvăşirea noastră moral-duhovnicească, o epuizăm prin provocarea şi alimentarea patimii curiozităţii, a vanităţii, a satisfacerii plăcerilor şi a păcatelor de tot felul, după care ajungem la deznădejdea celui prins cu geanta de droguri, ori la cea a sinucigaşului – toate acestea din cauza diavolului care a reuşit să ne înrobească, din punct de vedere psihic, moral-duhovnicesc, sufletesc şi trupesc prin anihilarea pazei asupra celor cinci simţiri!…
Prin urmare, tendinţelor bine cunoscute de instituţionalizare sau elitism, creştinii de astăzi trebuie să le opună smerita participare la suferinţele, încercările şi bucuriile celor mulţi, acceptând să aibă puterea, dreapta socoteală şi capacitatea de a dori să rămână mereu tineri din punct de vedere spiritual, pentru a avea interesul şi entuziasmul de a fi permanent în comuniune cu oamenii, în şi prin Biserică!…
Fiindcă trebuie reţinut foarte bine faptul că, în tot acest răstimp acordat, din bunătate divină, dobândirii mântuirii noastre, trebuie să învăţăm foarte multe lucruri, în primul rând că nu suntem niciodată singuri, că Dumnezeu este mereu asupra fiecăruia dintre noi; să învăţăm că trebuie să fim recunoscători celor care ne-au învăţat, ne-au îndrumat şi ne poartă de grijă şi să nu-i judecăm pe cei care nu au putut fi alături de noi atunci când aveam nevoie!…
Cu alte cuvinte, întâlnim, deseori, foarte multe categorii de creştini: unii tineri alţii bătrâni, unii smeriţi, alţii orgolioşi sau nerăbdători, unii foarte entuziaşti alţii foarte timizi, cu prejudecăţi ori fără, şi fiecare vine cu viaţa sa personală şi cu o anumită personalitate la care noi (acolo unde este cazul) suntem chemaţi să contribuim la încreştinarea, la catehizarea, la împlinirea sau la desăvârşirea acesteia, având convingerea fermă că toţi vor dobândi – în timp – ceva comun, şi anume dragostea pentru Iisus Hristos şi pentru aproapele, dragoste care trebuie să se materializeze în fapte concrete. Pot părea cuvinte mari, însă credem că fiecare dintre cei care aspiră la înfăptuirea şi împlinirea acestui deziderat sacru păstrează mereu rugăciunea pe care o spunem ca un salut: „Doamne Ajută!”
În acest fel şi cu acest argument am purces şi eu la alcătuirea, redactarea şi publicarea acestui volum de – sincere şi smerite împărtăşiri – care nu se pretinde a fi nici pe departe unul exhaustiv, ci unul de excurs şi de pionerat într-ale teologiei, spiritualităţii şi vieţii bisericeşti contemporane în România postmodernă şi europeană a mileniului III şi secolului XXI…
El are mult loc de mai bine, adică este o lucrare nedesăvârşită dar perfectibilă…
De asemenea, mai trebuie precizat că el cuprinde o varietate de teme, subiecte şi problematici, abordate în diferite împrejurări şi din diverse motive sau cu diferite scopuri, nădăjduind că, cel puţin, am încercat într-un mod cât se poate de sincer şi smerit să-mi aduc şi eu, mai ales dimpreună cu interlocutorii mei, smerita mea contribuţie la clarificarea sau lămurirea unora dintre importantele probleme bisericeşti ale vremurilor noastre, aşadar cu ajutorul punctelor de vedere şi opiniilor acestor oameni deosebiţi faţă de problemele spirituale şi duhovniceşti ale lumii contemporane, în faţa cărora noi nu suntem altceva decât nişte oameni supuşi vremurilor acestui veac!…
Căci, “noi locului ne ţinem, cum am fost aşa rămânem!”…
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!…
Mare mulţumită lui Dumnezeu pentru tot şi pentru toate!…
Dumnezeu să ne ajute, tuturor, în continuare, în tot lucrul cel bun! Amin!…

Autorul,

https://steliangombos.wordpress.com/

by

Referinţă Bibliografică

Despre posibilitatea înnoirii credinței, nădejdii și bucuriei noastre, prin Vestea cea Bună pe care ne-o binevestește Cuvântul lui Dumnezeu din miezul tuturor lucrurilor…/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 11 noiembrie 2016