DIN FĂRÂME DE-AMINTIRI…
# AnnaNoraRotaru – autor
Îmi amintesc… se lăsase noaptea și tremuram de frig…
Prin flori de tei se furișa vântul, drumul era gol, pustiu…
Se-așternuse tăcerea-ntre noi, înfiorată vrând să strig,
Dar cuvintele pe buze s-au stâlcit de sărutul tău, aprig
Și astăzi, când înapoi mă întorc, mă simt ca mic scatiu,
Că nici acum, să-ngân nu știu…
Pășeam agale-n mreje de simțiri și gând, tot mai tăcuți…
Un cânt vibra, purtat de vânt, prin frunze-n dulci șoapte…
Rătăceau rebele clipe, pitită luna după norii-n cer zăcuți,
Hoinărind și noi printre senzații, trăiri, prin visări pierduți,
În întunericul viclean, păgân, prinși în văluriri de noapte,
Cu jarul dorințelor prea coapte…
Apoi ? S-a destrămat magia nopții, dusă-n zările întinse,
S-a deșirat farmecul tot și-acel dulce cânt, ca de sirene…
Sentimentele s-au-mprăștiat, în cotloanele minții-mpinse,
Cuvintele, care încotro, de vânt purtate-n iernile-mi ninse,
Că, acum, privind în urmă, cu dosul mâinii-mi șterg alene,
O lacrimă de dor strivită-n gene…
Când doru-mi încolțește, pe-același drum iarăși mă-ntorc,
Deși cunosc că rana-i rană, de vindecat nu se mai poate…
Prin amintiri mai caut totuși, din simțiri un dram să storc,
Prinzând firul de speranță, în fuiorul inimii să pot să-l torc,
Să mai trezesc o dată trăirile de-atunci, la rând pe toate
Către tine, pe valul dorului să-noate…
E-o seară cu miresme-a tei… dar tăcerile par surdo-mute…
Mai grea îmi pare noaptea, aeru-l simțind că mă sugrumă…
O umbră-s azi cu umbra ta, rătăcitoare printr-altele temute,
Pripășite-n hrubele trecutului, de vântu-aprig ce se asmute,
Cuvinte orfane, frânte-n geamăt, reci sub picături de brumă,
Țesute amintiri, pierdute-n humă…
__________________ NORA ________________
versuri din vol. __ „ Dincolo de magia cuvintelor ” __


