Una dintre cele mai spumoase comedii jucate vreodată pe scena  buzoiană, s-a  desfăşurat în al doilea an după înfiinţarea Teatrului „George Ciprian”, în stagiunea 1997-1998. E vorba despre comedia „D’ale Carnavalului” de I.L.Caragiale, în regia lui Puiu Şerban, cu o distribuţie alcătuită din proaspăt absolvenţi ai IATC: Gheorghe Ifrim (Nae Girimea), Constantin Creţu, Marius Florea (Crăcănel), Vlad Zamfirescu, Florin Grigoraş, Marcelo Cobzaru, Nadiana Sălăjan, Adriana Zaharia, Marilena Chelaru (Miţa Baston)şi Mihai Brătilă. Trei dintre aceştia – Creţu, Florea şi Ifrim -, deja erau familiarizaţi cu scena noastră, căci, în prima stagiune buzoiană, cu un an în urmă, ei şi-au dat aici examenul de absolvire, jucând în „A douăsprezecea noapte”  de Wiliam Shakespeare, atent supravegheaţi de profesorii lor, regizorii Gelu Colceag şi Radu Gabriel (secund). Un spectacol al tinereţii, despre bătrâna şi hârşita lume din vremurile lui Caragiale, având în vedere că şi regizorul Puiu Şerban, ca şi scenografele Rodica Garştea şi Ana-Maria Ioneci erau de vârste apropiate cu cele ale actorilor. Nu am o evidenţă strictă a tuturor montărilor acestei piese de patrimoniu, însă nu mă îndoiesc că, începând din 1885, când „D’ale Carnavalului” a fost prezentată pentru prima oară, şi până în anul de graţie 1998, într-un interval de 113 ani, într-o eventuală evaluare calitativă a tuturor reprezentaţiilor, trupa de la Buzău nu ar avea cum să nu treacă chiar şi peste cele mai exigente pretenţii ale criticii teatrale dintotdeauna. Ca să nu mai pomenesc de spectatorii obişnuiţi, cei fără de care teatrul nu ar avea nici un sens. Încă nu eram obişnuit cu alcătuirea pliantelor pentru sală, chiar dacă venisem în teatru de la un ziar local. Atunci, văzând verva tinerilor actori, foamea lor vizibilă şi firească de spaţiu scenic, împreună cu Paul Ioachim,şi cu colega mea Gina Chivulescu, am conceput un pliant în care, pe lângă distribuţie şi echipa tehnică tot spaţiul celor 12 pagini să fie dedicat marelui dramaturg I. L. Caragiale.  După o prezentare esenţializată a acestuia, am apelat la pasaje critice din opera lui Şerban Cioculescu şi la un fragment din volumul „Caragiale, comersant la Buzău” al buzoianului Nicolae Peneş, neuintând să redăm  şi  un citat semnificativ din volumul „Un drum în teatru” al cunoscutului regizor               Sică Alexandrescu. Ultima pagină am rezervat-o unor aforisme excepţionale, aparţinând genialul nostru dramaturg. Iată o mostră: „O mare durere e să iubeşti: o mare nenorocire să scapi de această durere”.

                                                                                                                      Marin Ifrim

by

Referinţă Bibliografică

Din istoria Teatrului „George Ciprian”: Tineri şi viforoşi, în bătrâna lume a lui Caragiale/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 14 ianuarie 2016