Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » DOMINIC DIAMANT: CA LA NOI, LA NIMENI

DOMINIC DIAMANT: CA LA NOI, LA NIMENI

O LEGE UNIVERSALĂ

Ce bucurie a mai fost pe mine

Când însuşi Einstein mi-a acreditat

Supremaţia dragostei divine

Ca text de lege binecuvântat

Într-un răvaş trimis fiicei sale

A relatat cu patos şi avânt

Legea atracţiei universale

Acţionând la fel şi pe pământ

Un adevăr suprem expus de mine

Ar fi hilar şi fără vreun impact

Dar susţinut de-un geniu se cuvine

Să-l asumăm în fiecare act

Pe nimeni nu ar trebui să mire

Concluzia la care am ajuns

Că lumea-i doar iubire din iubire

O spune Einstein şi îmi e de-ajuns.

***

DEZBATERI INUTILE

De ce atâtea dezbateri în van

La radio cu ilustrul Moise Guran

Pe toate temele şi problemele

Când orice for ce se screme le

Poate rezolva, dacă vrea

Progres şi prosperitate în ţara mea

De ce trebuie să orbecăim în neştire

Lumea întreagă făcând să se mire

De balcanismul şi mioritismul nostru ciudat

Menţinându-ne etern în rahat

De ce , fraţilor, nu se alungă

Ticăloşii cu mâna prea lungă

Prăduitorii şi impostorii

Prea ahtiaţi după putere şi glorii

N-ar fi mai cool şi mai onorabil

Ca omul onest şi mai responsabil

Să fie promovat şi urmat

Pentru a ne salva din rahat

N-ar fi mai cinstit şi mai productiv

Să-l încurajăm pe cel creativ

Mereu determinant şi dispus

Să ne tragă după el cât mai sus ?

Doamne, câte n-am putea face

Blocând firile-avide rapace

Şi cultivând concurenţa cinstită

Ce-n fiecare suflet palpită

Neîndoios c-am ajunge o ţară

Nu numai de vis, extraordinară

Care ştie ce vrea şi ce poate

Un reper pentru umanitate

Să nu mai aud de dezbaterile în van

De la emisiunile d-lui Moise Guran

Vinovat numai pentru că se implică

Intr-un război atât de  mare, cu-o miză atât de mică.

***

MARTURISIRE

Vedeţi dumneavoastră,

Pornind de la premisa

Că sunt mic şi nu ştiu nimic,

Că trebuie să-ţi vezi lungul nasului

Şi că e bine să stai în banca ta,

Că prostul dacă nu-i fudul

Nu e prost destul

Şi că oricât de genial ar fi

Nimeni nu are ultimul cuvânt

Vedeţi dumneavoastră

Cât de greu pot să-mi iau avânt,

Din moment ce nimic din ce-i omenesc

Nu-mi e străin

Iar viaţa m-a purtat pe cărări

Atât de întortocheate

Cu atâtea hurducături şi păcate

Cu atâtea răni sângerând

Încât abia-mi mai revin,

Cu mâna pe inimă vă mărturisesc

Că, înfruptându-mă eu din toate

Şi rămânând suveran

Pe întregul meu univers,

Incredibil şi inextricabil

Dar miraculos cât cuprinde,

Nu m-au dat niciodată pe spate

Bătăioşii ce-şi burduşesc

Biografiile vulnerabile

Cu munţi de certificate

Diplome şi alte surate

Pentru a-şi etala excelenţa(măreţia)

Şi superba unicitate.

Vedeţi dumneavoastră

Deja am vorbit prea mult

Şi n-am spus mai nimic

Pentru că eu sunt mic

Şi nu ştiu nimic. Pam, pam !

***

CINSTIT PRO DOMO

Sunt acuzat de instabilitate

Vezi doamne, că prea des mă contrazic

Şi relativizez pe cât se poate

De parcă tot ce fac n-ar fi nimic

Atâta inconstanţă creatoare

Şi judecăţi ce cap în cap se bat

Pot să surprindă şi să-l înfioare

Pe orice musafir neavizat

E clar că pendulez între extreme

Şi-n echilibru nu mă regăsesc

Fapt pentru care semenul se teme

De dinamismul meu funambulesc(donquijotesc)

Dar eu susţin că viaţa, prea parşivă,

De toţi pereţii ei dacă m-a dat

E şi firesc să cad în recidivă

Oricât aş vrea să fiu echilibrat

Sinusoida nu-i întâmplătoare

Căci mult prea zbuciumatul meu destin

Ce-i face pe atâţi să se-nfioare

Ştiut e doar de Bunul, Cel Divin

Încât, pe mine însumi de mă miră

Cum de-am putut să supravieţuiesc,

L-am sublimat în modulări de liră

Cu un sublim ecou dumnezeiesc.

***

PROSPERITATE VS. SĂRĂCIE

Acolo unde Mafia şi-adună

Circarii ce puterile deţin

Afacerea, oricare, merge strună

Şi toţi sunt mulţumiţi, şi naş, şi fin

Doar câmp de lucru-I musai să-şi găsească

Să nu şomeze fără vreun ghişeft

Că-n rest, cu toată lumea românescă

E în măsură să se ia de piept

Mâna de lucru care intră-n schemă ?

Atâţi amărăşteni voios se-ntrec

Să-şi rupă oasele, nu-i o problemă

Atâta timp cât angajaţi petrec.

Astfel, cu-njurături şi voie bună

Vezi cum se construieşte bloc cu bloc

Iar Mafia prosperă îşi adună

Averile cu şi mai mult noroc

Putere suverană şi-anonimă

Ne tutelează viaţa de rahat

Ştiind că nimeni nu-i şi n-o suprimă

Într-un popor sărac şi subjugat.

***

DOMINIC DIAMANT

 

Facebooktwitterby feather