CĂUTÂND ŞI GĂSIND
-acrostih şi sugestie-
Minciună, manipulare, mistificare
Aroganţă, agresivitate, atrocitate
Mizerabilism, mancurtizare, mineriade
Orbire, obstrucţie, oroare
Nomenclatură, nesăbuinţă, nihilism
Iscoadă, imbecilitate, imunitate
Ateism, atipic, abominabil
-***-
Şi multe alte vocabule
Grele de sens şi semnificaţii
Se pot alinia să-ntregească
Imaginea prezentului acrostih
Vă las dv. plăcerea
De a găsi cuvintele potrivite
Pentru a realiza acrostihul
ROMÂNIA DACIA FELIX.
***
UNEI CUCERITOARE
Doamnei Anca Măniuţiu
V-am văzut la Gală şi m-am minunat
Câtă bucurie radiaţi în sală
O victoriosă şi fenomenală
Mult apreciată de întregul nat
Recunosc că nu mi-aş fi imaginat,
Ca o entitate care se respectă,
Toată confreria, faină şi selectă,
Să vă-mbrăţişeze chipu-ncoronat
Însă câţi sunt oamenii care cunosc
Cât efort şi trudă şi tenacitate
Se întrepătrund fecund aglutinate (transfigurate)
În superbii lauri cu parfum de mosc
Doamnă fermecată, mândru cavaler
Şi susţinător de cauze pierdute
Pe un invizibil front ce neştiut e,
Mă înclin, iubirea-mi pură vă ofer.
(Fără vreo condiţie,ceva să cer).
***
N A T U R I I
În ce odăjdii te prezinţi, Natură,
Cum ştii tu să ne farmeci şi subjugi
Încât şi-n toiul tainicelor rugi
Superba-ţi frumuseţe tot ne fură
Vrăjindu-mă de când eram de-o şchioapă
Sub ocrotirea bunilor părinţi
Avut-am timp să văd că nu mă minţi
Şi poţi trezi şi morţii stând în groapă
De-atât amar de timp mă înfioară
Prezenţa ta-n mirificul peisaj
Că şi atunci când sunt într-un sevraj
Mă cucereşti ca şi întâia oară
Cu tine-mi dau întreaga mea măsură
Şi-ntregul meu avânt donquijotesc
Cu tine şi prin tine vieţuiesc
Sub infinita-ţi vrajă ce mă fură.
***
GURA PĂCĂTOSULUI
Că eşti un sex din cap până-n picioare
De mult nu mai prezintă un secret
Când poţi să faci şi-un mort să se-nfioare
De mă uimeşti atât că mă repet
Cum eşti atinsă, trupul îţi tresare
Şi se trezeşte-nfrigurat vibrând
De singura dorinţă sau visare
Mocnind febril de cine ştie când
Profilu-ţi hărăzit, de curtezană
Ce ştie să seducă-n chip şi fel
De parc-ar pune degetul pe rană
Din înger face un Mefistofel
De câte ori te văd, eu cad pe spate
Numai visând că te-aş putea avea
Când, suverană, ai întâietate
Şi nu catadicseşti să fii a mea
O, binecuvântată Sulamita,
Cum te girează Bunul Creator
Să-ţi profesezi iubirea, jinduita
Chiar şi de cel urmă muritor !
***


