LA CEAS DE VECERNII
La ceas de vecernii se sting trandafiri.
Petalele curg vânturate.
Mă bucur de crezul a noi zămisliri
Din apele tulburi de multe păcate.
La ceas de vecernii un dangăt dulceag
Mă cheamă s-aprind lumânări pentru vise
Se strâng ne-mpliniri şi trec peste prag
În casa luminii cu geamuri deschise.
La ceas de vecernii cuvântul şoptit
Se-ntoarce-ncărcat de miresme alpine.
În casa sunt îngeri şi sfinţii-au sosit
E noapte, e cald şi e bine.
AM CURS
Am curs în nădejdi frumos colorate
Şi-n clipa ce trece a curs dor din EU.
Am curs şi în lacrimi fierbinţi, înnodate,
Prelinse pe cupa oftatului greu.
Am vrut să ajung la apa cea mare
Şi perle să iau din adâncul ocean.
Să duc celor dragi zăplaz în uitare
Şi eu să-mi hrănesc doinitul alean.
La lacrimi nu vreau să pot avea rând.
Nădejdea s-a dus la alţii-n portiţă.
Secată de sevă, adânc mă scufund
În umbra cea deasă, sub bolta de viţă.
EU NU SCRIU CU CREIONUL
Eu nu scriu cu creionul,
Ci cu fugarul suflet
Ce într-o zi de toamnă
În mine s-a născut.
Eu nu scriu pe hirtie
Ci scriu pe lumea vie,
Ce este cum s-a vrut.
Eu nu rostesc cuvinte.
Eu doar silabisesc
Noian de sentimente
Ce s-au oprit şi cresc
În mine, mai departe.
Şi uneori în noapte
Le-mbrac în ritm şi rime,
Când muza cea cuminte
Mai bate-n geam la mine.
Dar nu scriu cu creionul
Şi nu scriu
Cu picături de suflet
Am scris şi voi mai scrie.
MAI GÂNDESC ADESEA
Roibul plin de zile şi de nopţi cu stele
Fuge pe câmpie-n vântul vălmăşit.
Pasul i se-nalţă pe poteci cu iele.
Strâng suflarea-i blândă-n pumnul căuşit.
Mai adun acolo colbul de pe valuri
Framântat de viaţă-n timpul tumultuos
Şi adulmec gânduri risipite-n maluri
De trăire-n pace şi în mult frumos.
Taie-n ritmuri timpul, scuturând copite,
Şi se duce… duce-n lumile de veac…
În căuşul palmei nu mai văd ispite.
Tot ce mi se-arată spune ca să tac.
Mai gândesc adesea ca, pierzând povara,
Roibul meu ce are coama dusă-n vânt,
Să îl leg în ceruri de o stea anume
Dragă vieţii mele, pusă-ntr-un cuvânt.
GÂND TREMURAT
Un şuier de vânt răzbate prin poduri,
Un gând tremurat apare-ntre uşi.
Pe fire de viaţă preapline de noduri
Aleargă un EU mereu bătăuş
Şi fuge şi fuge prin văi şi pe dealuri,
Pe ape, pe munţi, pe vaste câmpii,
Ducând spre-nplinire mai vechi idealuri
Născute din vise sau gânduri târzii.
……………………………………..
Un dangăt de timp răsună în zări
Când miezul de noapte îmi cântă la nai,
Iar gândul din uşi îmi pune-ntrebări:
Ce zile-ai trăit? Ce zile mai ai ?
AM PUS IN CUVINTE CE-AM PUS ŞI-N CULORI…
Am pus în cuvinte şi-n multe culori
IUBIREA-mbrăcată în rochie pură
Şi-adânci rădăcini din ceea ce sunt
Stau bine înfipte în cer şi-n pământ,
Când crengile vieţii se-nvârt ca o dură.
Am pus în cuvinte şi-n mii de culori
DUREREA din lacrimi fără măsură.
Tulpina-mi în zbuciumul vieţii curgând
Rezistă prin anii ce-n grabă-şi dau rând,
Când crengile vieţii se-nvârt ca o dură.
Am pus în cuvinte şi-n mii de culori
NĂDEJDEA din ceruri aflată-n Scriptură.
Azi, frunze-arămii din ceea ce sunt
Compun simfonii cu-al toamnei cuvânt,
Când crengile vieţii se-nvârt ca o dură.
Am pus în cuvinte şi-n multe culori
Chiar URA-nvelită-n poeme de zgură.
Din vârfuri de ramuri se scutură flori
Şi-mi picură-n suflet parfum şi candori,
Când crengile vieţii se-nvârt ca o dură.
ÎNTOARCE-TE, ROMÂNE!
O raniţă ţesută din griji nenumărate
A tot purtat românul, de când se ştie, -n spate.
Grija de ţara-ntreagă, hotar nestrămutat,
Şi grija să rodească ogorul cel arat.
El se simţea părtaş risipei fără stavili
Împărtăşind credinţa, izvor din multe pravili.
Dar astăzi văd românul, de viaţă, mult schimbat;
De glia ţării sfinte prea mult s-a-ndepărtat.
Se simte ca şi cum n-ar mai avea nimic –
Nici hora, nici credinţa, nici dorul cel mai mic.
Întoarce-te române cu faţa la apus!
Citeşte slova scrisă de toţi cei ce s-au dus!
Găseşte chibzuinţa şi multele puteri:
Ţară s-avem şi mâine nu numai azi şi ieri!
———————————————————-
Domnica VĂRZARU
Petroşiţa, Dâmboviţa
21 februarie 2016
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..