În aceste vremi dacă găsești un om Bun trebuie să faci tot ce poți ca să nu-l pierzi, fiindcă el, omul cel Bun, este mai prețios decât toți banii de pe pământ.
Cu cine să vorbești, când singur ești și crezi că te-a părăsit până și Dumnezeu?
Cu omul cel Bun.
Pe cine să cuprinzi, ca să-ți încălzești Sufletul atunci când e atâta răceală și răutate în oameni?
Pe omul cel Bun.
Pe cine să-l visezi noaptea, când stelele sunt tot mai rare la geam?
Pe omul cel Bun.
„Venim pe lume cu aripioare albe. Plecăm din ea cu aripi negre, grele. Ce-ar fi să rămânem cu aceleași aripioare albe? Cât de luminoasă ne-ar fi existența! Chiar nu se poate? Ce ne împiedică? Viciile lumești: lăcomia, egoismul, setea de îmbuibare, aroganța și lipsa totală de omenie?” se întreba Eugenia DAVID la 11 august 2026.
Scriitoarea și traducătoarea ce tace a fost un om Bun.
Prea Bun pentru o lume atât de ne-bună.
La cei aproape 93 de ani scria zilnic și de mai multe ori în zi.
Lupta pentru Adevăr și se minuna de frumusețea Iubirii, care a mai rămas.
Orice postare a ei reprezenta o Lecție de viață personală și pentru viața celorlalți.
În ultimii ani a suferit de o boală cruntă. A nedreptățirii colegilor.
Da, Eugenia DAVID, în comparație cu unii (destui colegi) a meritat o indemnizație de merit.
Cărțile ei sunt ziditoare. Care înduioșează și tămăduiesc. Alți traducători nu au asemenea cărți, dar beneficii materiale lunare au.
Clipele ei de visare sunt Clipele de visare ale unei adevărate Literaturi.
Îmi pare rău, tare rău, că votul meu și cuvântul din cadrul Consiliului Uniunii Scriitorilor nu au fost suficiente ca ea să aibă o cafea și o felie de pâine cu unt și miere pe masă, măcar un an!
„Pensia nu mi-am recalculat-o și din nou am cea mai mică pensie printre scriitori”, scria ea.
Avea zile când mergea la piață și se întorcea doar cu… văzutul.
Pensia ei a fost una de plâns într-o lume care preferă a râde continuu de asemenea oameni.
Gunoiul societății, inși fără pile, dincolo de găști, vetuștii epocii apuse.
Așa i-am catalogat și-i vom cataloga mereu.
Eugenia DAVID a fost la Congresul Scriitorilor din anul trecut, la rugămintea mea.
Nu dorea să vină. Era supărată pe conducere.
–Vin numai de dragul tău, a zis ea. Cred că va fi ultima dată când mai calc pragul Uniunii.
L-am rugat pe scriitorul Anatolie Gondiu s-o aducă.
În ultimul moment i s-a defectat mașina, dar i-a achitat taxiul și doamna Eugenia DAVID a venit.
A vorbit, a zâmbit, i-a cuprins pe toți și a plecat.
Și a tot sperat că Binele va învinge și în cazul oamenilor de Bine.
A fost un spirit nobil, locuind între nobili, adică între mari autori, care-o susțineau din cărțile lor.
Un spirit bogat într-o lume săracă-n virtuți, unde meritocrația este doar anunțată ca și lozincă a zilei, dar este promovată peste tot doar Mediocrația, pe care Eugenia DAVID o vedea.
Și se revolta… în zadar.
Această revoltă, această scârbă de toți și de toate i-a închis ochii.
Și acum Eugenia DAVID nu ne mai poate mustra, ca să ne corectăm și să ne dăm seama că lumea nu a început cu noi și nu se va termina cu noi, dar să fim Buni parcă ar trebui cu toții să fim.
Și să promovăm Valorile adevărate, cele care zidesc și nu cele de-o clipă, ce prăbușesc totul în jurul lor.
E atâta tăcere ucigătoare în jur fără asemenea oameni!
„Umanizarea societății nu se poate produce fără implicarea lui Dumnezeu! Timpul a demonstrat cu lux de amănunte acest lucru. Fără Dumnezeu societatea poate doar să devină din ce în ce mai satanică. Timpul a demonstrat și demonstrează cu prisosință și acest adevăr!”, scria Eugenia DAVID.
Deschid geamul inimii și aștept să intre soarele dreptății lui Dumnezeu, care ar trebui să fie urmată și de creațiile Lui, care suntem noi, oamenii.
Însă noi, nici Dreptatea Lui, nici Mila Lui și nici Dragostea Lui demult, tare demult, nu le mai cunoaștem deloc.
29 august 2026

Miracolul existenței
(Testamentul Eugeniei DAVID)

E plină vară, teiul din fața blocului meu dă în floare, răspândind o aroma fină. Cât de fericită aș fi să pot coborî de la etajul meu 6 să rup o crenguță înflorită!
Picioarele însă nu mă țin și mă simt tristă. Totuși nu mă dau bătută, respir cu nesaț prin geamul deschis aerul binefăcător al celui mai frumos anotimp al anului și sper ca bunul Dumnezeu să mă ajute să mă deplasez măcar un pic. Cu ajutorul Lui și al prietenilor mei, care mă încurajează, cred că voi reuși. Nu-mi pierd speranța!
Bună dimineața, prietenii mei de suflet, prietenii mei dragi și altruiști. Ce mult țin la voi, câtă bucurie îmi aduceți!
Să fiți cu toții sănătoși și să aveți parte de cât mai multe bucurii pământești!
Vi le doresc din tot sufletul meu, un pic ostenit de povara anilor, dar și plin de dragostea de viață ce nu dispare până în ultima clipă!
Acesta este adevăratul miracol al ei!…

Eugenia DAVID

Fii crin

Pentru Eugenia DAVID

Inimă ca a ei are un crin,
Singur pe munte,
Singur pe munte.
Cu toate tainele sub baldachin,
Cu zări pe frunte,
Cu zări pe frunte.

Acolo-n inimă, ca-ntr-un altar
Ferit de lume,
Ferit de lume,
Stă sufletul curat, în strai de Har,
Dar fără nume,
Dar fără nume.

Vă jur că ea în fiecare-amurg,
Fugind de larme,
Fugind de larme,
Îl leagănă în brațe ca pe-un prunc
Și-așa adoarme,
Și-așa adoarme.

În vis cele trecute iarăși vin
Să-i mai repete,
Să-i mai repete:
„Inimă ca a ta are un crin”.
…………………………………….
Fii crin, Poete!
Fii crin, Poete!

28 mai 2023,
postată, la data indicată, pe facebook

by

Referinţă Bibliografică

Dor de Eugenia DAVID, care tace/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 2 septembrie 2026