În urmă cu vreo două săptămâni, într-o sâmbătă dimineaţa, Rozica l-a chemat pe Menase în dormitor, a deschis larg uşile dulapului de haine şi, pe un ton care nu admitea repica, i-a spus:
– Afară! Afară cu ele!
– Nu înţeleg…, a mimat Menase mirarea, de parcă în dulap s-ar fi aflat două blondine şi o roşcată. Afară cu care „toate”?
– Cu toate boarfele astea inutile…
– Dar bine, Rozicuto, i-a spus dulce Menase. Astea sunt aproape noi. Pardesiul de gabardina nu ştiu dacă l-am purtat de două ori… Costumul de stofă englezească, numai eu ştiu cât am alergat la Fălticeni până am făcut rost de material din pachet şi la câte probe m-a chemat Costică până mi-a aranjat reverele…
– Şi? Cine mai poartă astăzi revere din astea? Şi cine, în general, umbla cu costum în ţara asta? Poate, cel mult, aia care se duc la restaurante chinezeşti. Te duci tu la restaurante chinezeşti?
– Şi scurtă din piele de drac, de ce o scoţi?
– Păi, cine mai îmbracă astăzi gioarse din astea?
– Dar e nouă… Am pus-o o singură dată, când am fost în vizită la tanti Lea din Petah Tikva. Nu-i păcat s-o arunci?
– Nu-i nici un păcat. Tanti Lea o să te primească şi fără piele de drac. Parcă mult o vizitam noi pe tanti Lea, singur recunoşti că ai vizitat-o o singură dată în cinci ani… În plus, e tantia mea, nu a ta. Îmi iau toată răspunderea!
– Şi pantofii? Cu pantofii ce ai? Uite numai ce talpa au.
– Da, sigur… Două kilograme de talpă, pantofi antiderapanţi îţi trebuie? Stau de ani de zile şi nu i-ai încălţat niciodată. Şi ăştia împletiţi? S-au îndoit şi s-a dezlipit ştaiful de când nu i-ai pus. De ce îi ţii? Numai ca să prindă mucegai şi să-mi pută dulapul? Afară cu ei!
– Unde afară?
– La vechituri, la gunoi! Să nu le mai văd. Trebuie să te desparţi de boarfe aşa cum te desparţi de nişte concepţii vechi. Gata! Nu ai nevoie de ceva, afară! A venit vremea să arăţi şi tu ca un bărbat modern, să nu-mi fie ruşine când ies cu tine. Îţi fac eu un control şi la cămăşi, cred că n-o să rămână nici jumătate din ele. Să-mi dai bani, sau mai bine folosesc cartea de credit. Las’ pe mine…
Asta a fost în urmă cu două săptămâni…
Ieri, înainte ca Rozica să se întoarcă din oraş, Menase m-a poftit la el, în dormitor. Mi-a relatat mai întâi toată discuţia de mai sus şi m-a asigurat că s-a conformat întocmai doleanţelor soţiei. Rozica fusese deja la câteva magazine cu specific, la buticuri, la firme exclusive.
– Trebuie să fi costat o mulţime de parale, am spus prudent.
– Mie-mi spui? A exclamat Menase pe un ton neutru.
– Bine cel puţin că ai plăcere. Să le porţi sănătos şi… Asta e, să le porţi sănătos!
– Păi, cum naiba să le port? A izbucnit Menase. Ce sunt eu, coccinel?
– Dar ce? Sunt cam fistichii?
– Auzi la el vorba… Tu chiar ai crezut ca Rozica a cumparat ceva pentru mine? Nu mai avea loc in dulap, asta e adevarat, dar nu mai avea loc pentru ale ei.
Dorel SCHOR
Tel Aviv, Israel
18 iunie 2015
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..