Știam că Vasile Bele pregătește ceva în plan editorial. S-a ,,trădat” singur, stând la o cafeluță, într-una din zilele trecute. De obicei, nu spune nimic până nu reușește. Atunci ne ia prin surprindere pe toți, inclusiv familia. De data asta n-a mai ,,ținut”! Secretul nu mai e secret. L-am chestionat, l-am interogat … cu greu s-a lăsat ,,descoperit”. Într-un târziu, n-a mai rezistat și ne-a mărturisit, cu lux de amănunte, ce ,,produce”. Nici eu nu știam sigur câte cărți are tipărite și chiar m-am bucurat să aflu că sunt … 16, motiv pentru care am căutat în biblioteca personală. Nu am atâtea! Deci, dragă prietene … îmi ești dator, cu diferența! Dar până la ,,plata datoriei” … voi (vom) încerca să le spun fanilor, dar și celor ce iubesc literatura, ce pregătește distinsul meu prieten – Vasile BELE – în plan literar. Așa stând lucrurile, deja secretul nefiind secret, l-am invitat la o cafea, împreună cu doamna, și ne-am ,,pus pe destăinuiri”. A vorbit mult (caracteristic autorului), chiar foarte mult, despre volumul aflat la acea vreme în curs de apariție, deși secundele erau numărate, până la izbânda finală. Erau doar câteva zile până să iasă pe piață volumul. Acuma, iată-l ieșit. Iată-l în mâna iubitorilor de slove. Felicitând autorul pentru reușită, îi spunem bun venit și volumului. Sperăm ca așteptarea să nu fi fost în zadar. Deci ,,Poeme târzii scrise devreme”, Colecția Scrisul de Azi, Editura Singur, anul 2015.

Prof. Florica Jurasko: – Vasile Bele la a 16-a carte. E o bucurie și pentru cititori dar și pentru autor. Dar de ce ,,Poeme târzii scrise devreme”?

Vasile Bele: E o poveste mai întortocheată, aș zice! Chiar aș vrea să se înțeleagă foarte bine de ce ,,poeme târzii”?, și de ce ,,scrise devreme”? Dar, iată și explicația. Sunt ,,poeme târzii” pentru că oglindesc o anume maturitate literară. Scriindu-le mi-am dat seama, cu adevărat, în ce lume trăiesc (sau în ce lume trăim) – o lume unde există ură multă, dușmănie enormă, fățărnicie și minciună din belșug. NU  – cu litere mari – o astfel de lume îmi doresc. Cel puțin eu, dar cred că aceeași dorință o poate avea orice om normal în judecată. Și-atunci prin volumul ,,Poeme târzii scrise decreme”, îmi exprim regretul că trăiesc în contemporaneitatea aceasta, că trăiesc în veacul acesta – dorința supremă fiind ori de-a schimba lumea (???) ori de a trăi în alt veac. Personal, tânjesc după o altfel de lume, despre care mi-ar face plăcere să cred că poate exista – o lume în care omul (cetățeanul, trăitorul acestui veac, cititorul) este împlinit, este fericit, se bucură de el și de dragostea celor din jurul său, iubește și este iubit, visează iar visul prinde viață și rădăcină.

Trăind în opusul lumii dorite îmi dau seama cine sunt. Sunt, cu adevărat, cel care L-a răstignit pe Cristos. Îmi vine a spune că și eu am strigat, tare, cu toată ființa: ,,Răstigniți-L! Răstigniți-L!”, păcătuind. Și-mi recunosc păcatul sau păcatele! Trăind în lumea în care fiecare minte, se minte și este mințit – evident că mint și eu! Și nu poți săvârși decât păcat! Deci, săvârșescu-l și eu! Trăind în lumea în care toți trăiesc cu ura în suflet – vreau-nu-vreau – și eu urăsc, săvârșind mare păcat, astfel înaintea lui Dumnezeu! Trăind în lumea în care nu există dragoste sau iubire, ci ură și răzbunare doar, mă răzbun și eu – din orgoliu, din mânie, din încăpățânare. Deci, săvârșesc păcat! Trăind în lumea unde cel căruia îi spui – cu respect și stimă – prieten, îți răspunde cu fățărnicie prieteniei adevărate care i-o arați, consider că săvârșește-se păcat! Deci, trăiesc/trăim în păcat … dar, ce este cel mai important este că avem suficientă forță și putere, talent și pricepere de-a desființa toate aceste nonvalori, putem desființa toate aceste rebuturi morale și putem creea o lume așa cum ne-o dorim – curată, sinceră, cinstită, prietenoasă.

Prof. Florica Jurasko: – Cu adevărat, cu toții ar trebui să ne punem problema Marelui Păcat. Până la urmă cu toții suntem niște păcătoși raportat la lumea în care trăim. Și totuși ,,Poeme târzii …”.

Vasile Bele: Sunt ,,poeme târzii” – (scrise devreme) pentru că le-am scris cu mulți ani în urmă, dar le-am publicat mult mai târziu, câteodată/uneori crezând că nu le voi încredința tiparului și editării niciodată. Am ezitat mult până să le tipăresc sau să le adun într-un volum și să-l public. Chiar mi-am pus de multe ori retorica întrebare: cum ar fi să le public? Cum vor fi primite de  către cititori? Ce impresie își vor face cititorii? Și tot eu îmi dădeam în secunda următoare răspunsul: încă nu acuma! Poate a veni și vremea lor … sau poate niciodată nu vor fi publicate. Altădată, aveam intenția de-a le șterge din calculator pentru a nu le mai întâlni. Cert este că de fiecare dată când mă întâlneam cu ele, le citeam și reciteam cu oarecare dragoste, și culmea, că-mi plăceau tot mai mult.

Sunt ,,poeme târzii” – (scrise devreme) pentru că – nu cred că la 20-25-30 de ani, puteam scrie cu atâta maturitate în gândire. Și, sunt ,,scrise devreme” – și chiar așa este – pentru că, atunci când le-am scris, mă trezeam, nopți la rând, și ,,târziu în noapte”, sau ,,mult prea dimineață”, luam pix și hârtie și scriam, uneori câte trei-patru poeme, alteori mai multe … Țin minte că într-o ,,noapte târzie” sau într-o ,,dimineață devreme”, am scris 17 poeme, așa unul după celălalt. E mult sau e puțin, încă nu mă pot pronunța. Cert este că mă trezeam nopți la rând, pentru a scrie și așa am observat că ceasul arăta, aproape de fiecare dată, ora 3 – 3 și un pic, înspre dimineață. La momentul respectiv nu m-am gândit la ceva anume, sau de ce atunci, în acele ceasuri, până în clipa în care m-am gândit să le public, să le editez … abia atunci am realizat sau conștientizat realitatea scrierii lor.

Prof. Florica Jurasko: – Poetul are frământările sale …

Vasile Bele: – Chiar așa! Până și poetul are frământările sale. Când le-am scris, era noapte, nu aveam somn, iar eu eram frământat de griji, de planuri, de proiecte. Nu le pot spune ,,frământări zilnice” cum ar fi tentat a se crede, ci dimpotrivă, le-aș numi ,,frământări nocturne”. Și mai cred că e nevoie de a suplimenta explicația, spre a nu se înțelege cine-știe-ce … cred că sunt un om normal, perfect sănătos, cu psihicul și analizele ,,la zi” (glumesc), nu sufăr de insomnii sau alte boli, nici nu vorbesc în somn … sunt unul dintre cei care visează. Cel puțin nu cred că aș suferi de vreo astfel de boală, în afară de ,,boala scrisului”, (dacă este o boală!). Sufăr, cu adevărat, atunci când în prejma mea văd și aud minciună, aud și văd că se întâmplă nedreptăți și răutăți, cu riscul de-a supăra – în deplinătatea facultăților mintale, fiind! – iertați-mi sinceritatea, mă mai văd obligat a rosti, că NU îmi place lumea în care trăiesc și este evident că îmi doresc o altă lume – una cu adevărat dumnezeiască.

Prof. Florica Jurasko: – Văd în poemele dumneavoastră o meditație  pentru o lume curată, cinstită …

Vasile Bele: – Îmi doresc o lume în care omul crede în Dumnezeu, respectă și sfințește poruncile Lui, cinstește și-și iubește aproapele, întocmai cum vrut-a Creatorul nostru. Cer prea mult? Cer prea mult – recunosc chiar și eu, dar dacă fiecare din noi ne-am da silința în acest sens, pas cu pas, pic cu pic – am reuși. Sunt conștient de faptul că în veacul-veacurilor viitoare nu se va întâmpla un astfel de exercițiu … iar noi, și iarăși rostesc repetând, vom muri în ură, în dușmănie, în fățărnicie, în necredință, în nedumnezeire … Ce vom duce cu noi, la Marele Sfârșit? Retoric mă întreb și tot închei toate acestea, rugându-vă dragii mei să răspundeți întrebării, fiecare în parte, dar păstrând principiul obiectivității și al sincerității.  Văd în acest volum – ,,Poeme târzii scrise devreme” – o evidentă continuare a volumului ,,7 zile – 7 poeme”, apărut în anul 2012, la Editura Risoprint, din Cluj-Napoca, volum ce cuprinde doar ,,7 poeme” … așa cum se poate ușor înțelege, fiecărei zi din săptămână fiindu-i dedicat un poem! Și mă bucur că am continuat așa! Scriu despre mine, doar trăiesc în păcat (deși aș putea scrie și la plural – trăim în păcate) dar nu vreau să judec sau să condamn pe absolut nimeni, ferească Sfântul! Vreau copiilor mei să le ofer ori să le pot oferi o lume așa cum mi-aș dori-o. Îmi doresc să trăiască într-o lume cinstită și curată, dar, oare, putea-vor?

Fiind învățat a trăi în mocirlă, nici nu te mai deranjează ideea. Trăind în mocirlă, cum se spune în credința populară, arunci, ori de câte ori ai ocazia sau ai putere, cu mocirlă în cei de lângă tine, în cei lângă care trăiesc alături de tine. Or fi, n-or fi vinovați, ce mai contează?! Și, să fac o paralelă chiar potrivită contextului, cel puțin atunci când îmbrac haina militară, mă simt moral sau profesional, obligat să fiu cinstit, să fiu corect și să respect legile țării…  mă simt obligat să nu fac rabat de la acestea, orice-ar fi. De asta îmi place ceea ce fac, îmi place ceea ce sunt și chiar sunt împlinit din punct de vedere profesional. Îmi place că sunt apărător al legii. Lupt cu nedreptatea pentru întronarea dreptății și-a adevărului. Cel puțin Jandarmeria îmi dă șansa asta! Jandarmul – am mai spus-o de foarte multe ori, se luptă pentru apărarea valorilor morale și spirituale ale semenilor, chiar așa cum rostit-a în jurământul militar: ,,… chiar cu prețul vieții!”.

Prof. Florica Jurasko: – Trecerea prea rapidă a timpului … graba obsesivă în care trăim cu toții … dacă ați fi în stare ați opri timpul în loc!

Vasile Bele: – Profunzimea părerilor de rău este evidentă, doar în trecerea grabnică a acestui timp, în acest sens neputând face nimic-nimic. Nici eu, nici dumneavoastră, nici ori care am fi din lumea asta, scurgerea timpului, n-o putem opri. Mi-ar place să cred că trăind într-o lume cinstită, onestă, frumoasă, nici timpul nu s-ar trece așa de repede. Ar avea cu noi răbdare, trecerea acestuia nu ar fi atâta de evidentă. Mi-ar place să cred că valorile morale nu au dispărut, încă luptăm pentru apărarea și promovarea lor. Sunt un păcătos, și-mi recunosc păcatul! Știți doar ce-a spus apostolul Pavel – vorbind despre păcat și păcătoși – pentru că tot suntem în preajma sărbătoririi sfinților Apostoli Petru și Pavel – … ,,… dintre cei dintâi sunt eu!”. Și mie îmi vine să spun la fel, precum spus-a apostolul … eu sunt ,,… dintre cei dintâi”, dar nu pot decât să-mi recunosc păcătoasa trecere prin viață, să regret ,,păcatele tinereții” și, atât cât îmi stă în putință, să lupt cu păcatul – prin post, prin rugăciune, prin respectarea poruncilor, cel puțin de-acum înainte. Mi-aș dori așa să fie, dar până atunci rostesc doar … Doamne ajută! În acest context, m-am văzut obligat să repet de mai multe ori … unele din explicații absolut necesare. Am făcut acest lucru din dorința de-a fi înțeles mult mai bine, de ce ,,Poeme târzii scrise devreme”. Maturitatea – modest fiind – consider că o avem fiecare adult, ba uneori o găsesc și la copii. Mă bucur că am ajuns la această deplinătate matur-literară și am avut doza de curaj necesară publicării acestor poeme. E adevărat sunt scrise cu mulți ani în urmă, câteodată venind sau revenind înspre ele, chiar mă gândeam dacă le voi publica sau nu, cândva! Iată cum a venit rândul lor, deși la început mă îndoiam de prea multă sinceritate exprimată în fiecare dintre poeme.

Prof. Florica Jurasko: – Nu sunt critic sau istoric literar. Departe acest gând de mine, dar observ, dacă-mi este permis un comentariu, întregul volum apărut abundă de motivul  – păcatului și-al păcătosului. Chiar așa o fi? Sau e doar părerea mea personală …iubesc literatura, iubesc poezia, iubesc arta.

Vasile Bele: – Aveți dreptate! Nu trebuie să fii nici critic și nici istoric literar, pentru a avea o părere. E părerea dumneavoastră personală, și v-o susțineți cu argumente. E pertinentă întrebarea, și chiar eu mărturisesc faptul că, obsesiv, aproape în fiecare poem, apare motivul păcatului și al celui ce-l făptuiește. Iată câteva exemple! Dacă în poemul ,,n-am să zăbovesc mult pe-aici” (pag. 29), spun: ,,aici nu mă găsesc în nimic / deocamdată … ”, iar câteva versuri mai departe mărturisec cu sinceritate debordantă că: ,,nici nu știu dacă mai iubesc această lume / o lume a suferințelor / o lume neagră o lume a întunericului”, în ,,mi-i un dor nebun de mine”, (pag. 30), iarăși găsim un exemplu clar al spuselor: ,,mi-e dor de-o altă lume / mi-i-un dor nebun / o lume în care să avem răbdare / o lume în care să fim ascultați să fim cinstiți / să știm asculta și să fim cinstiți / o lume cu lucruri frumoase / nu cu ceață și fără de zile senine”.  Dorința mea de-a trăi într-o lume onestă, cinstită, frumoasă, sinceră … este transpusă  aproape în fiecare poem. Mai dau un exemplu concludent, în acest sens, poemul ,,ploaia s-a oprit de ceva vreme”, (pag. 32) unde afirm: ,,unde ești Zâna-mea-cea-bună? / să ții măcar un ceas cu mine / și să nu mă lași pierdut în labirint”, sau în: ,,poate printre flori și fericire”, (pag. 38), ,,degeaba mă lupt pentru sinceritate / simt că în loc să cresc / scad – izvorul seacă – apa dătătoare de viață / e tot mai puțină / mă apuc de săpat o fântână / poate în întunecimea ei / voi găsi liniște și doar vorbe frumoase”.

Prof. Florica Jurasko: – Desigur, exemplele pot continua. Dar vom lăsa cititorilor sau fanilor această plăcere. Deocamdată, noi am semnalat această apariție. Atât cât ne-a stat în putință!

Vasile Bele: – Chiar așa! Până și eu sunt foarte curios despre cum va fi primit acest volum de către cititori. Sperăm, că frumos! Așa cum au fost primite (și așteptate!) și celelalte 15 volume ce preced acest volum. Doamne ajută! Indiferent care va fi reacția, nu-mi voi bănui că le-am încredințat tiparului. Sunt gândurile mele, sincere și obiective. Chiar vreau să trăiesc într-o altă lume, deși sunt ferm convins că cer imposibilul. Dar ce să-i faci, până și în plan literar … speranța moare ultima! Și dacă tot a fost ,,trădare”, mulțumesc celei care a fost extrem de tenace și receptivă, la ,,scăpările” mele. Cred că este o surpriză plăcută pentru fiecare dintre noi. Cu gândul că vara asta veți fi invitați și la lansarea volumului, tot mulțumindu-vă închei…

A consemnat

prof. Florica Jurasko – 2015, iunie, 25

by

Referinţă Bibliografică

16 – numărul pe care a mizat Vasile Bele. Apariție editorială – Poeme târzii scrise devreme – Editura Singur, Târgoviște, 2015, Colecția Scrisul de Azi/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 30 iunie 2015