Mi-e silă și scârbă și groază
Când munții de ură se-așează
Pe inima mea ostenită,
Și-n grave sudalme rănită.
Aș vrea să mai văd câte-o oază,
Dar șerpii durerii veghează,
Și simt zi de zi doar otravă
În hrana amară de sclavă.
Tăișul cuvintelor grele
M-apasă, mă face surcele,
Deși tot repet că nu-mi pasă
Îmi vine să scuip pe-a lor masă.
Si-apoi te-ntreb Românie;
Te doare de-a noastră mânie?
Iar voi ce tronați în guverne
Uitați că nu-s toate eterne?
Românii se duc de acasă
Dar vouă nici că vă pasă,
Iar ei ca să aibă un mâine
Acceptă postura de câine.
De câine ce urlă pe stradă
Când nimeni nu poate să-l vadă,
Și turba de-atâta durere
Mușcând vehement din tăcere.
Iar voi fără pic de rușine,
Mai spuneți că-n țară e bine.
V-aș spune ceva, cum v-aș spune,
Dar o să vomit, fără nume…
Cu drag pentru cei care pleacă de acasă în tari străine ca sa poată supraviețui!…
autor
Dorina Omota
22.07.2019
Grafică
Lucian Opriceanu
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..