Să nu calomniem iubirea, că-n ea bate inima lumii…! Inima, o lume și un univers într-o fărâmă și un ungher de corp…!

Inima, izvorul, și țărmurile vieții, apa lui și valurile fiind sau, mai bine, trebuind să fie iubirea, neîncetat iubirea, căci viața-i scurtă cât o mirare: nici n-apuci să fii înregistrat în certificatul de naștere că deja moartea te începe…!

Dar, Doamne, cât de cinic sabotează bolile pofta de viață…! Dintre ele, bolile inimii sunt cele mai însetate, ca un pământ uscat de secetă însetate să soarbă izvorul prin toate gurile lor înfierbântate, până la ultimul strop vital. Toate florile cu rouă pe frunze și petale parcă plâng noaptea și vin de cu zori fluturii să le mângâie. Cine sunt fluturii ce mângâie inimile înlăcrimate?! Medicii cardiologi, despovărătorii pieptului de traumă, zbucium și durere; medicii cardiologi, florile de salcie de pe malurile izvorului, florile de nufăr din largul apei, florile cerului scufundate-n valuri, flori și numai flori împletite-n coronițe de-nnobilare a oamenilor pentru oameni. Sunt mulți medici cardiologi în toată lumea, deși nu atâți câți poate că ne-ar trebui. Dar eu nu am posibilitatea să mulțumesc fiecăruia, cu toate că poate ar merita-o. Pot însă să fac reverență în fața unei doctorițe ce-adună-n cununa inimii sale frumoase toate florile cele sus puse-n buchetul de cuvinte din cuvinte: dr. Margareta Miron…! Doar atât dacă spun, spun tot ce-ar vrea, fără să poată inima mea bolnavă: mulțumesc…! Azi este 6 noiembrie 2025. De ce actualizez ziua aceasta?! Pentru că, atunci renăscându-mă, pentru mine fiecare zi următoare de viață este un 6 noiembrie 2025.

Niciodată n-a fost să nu fie cumva, spune maramureșanul. În ce mă privește însă, 6 noiembrie 2025 putea fi ultima mea zi. Și a fost prima a unui om nou, salvat din mâinile întunecatei și readus la viață în lumina lumii. Datorez aceasta și dr. cardiolog Margareta Miron de la Spitalul Județean de Urgență Bacău – întâii pași contra-timp aparțin dr. neurolog Adriana Mihaela Mihăilescu, ce-a intervenit cu toate eforturile și colosal profesionalism pentru redresarea funcțiilor cerebrale, corporale și morale afectate de trauma neurologică suferită la 6 noiembrie 2025; m-am referit pe larg la aceasta, eseul de față fiind dedicat medicului cardiolog Margareta Miron, ce în ziua aceea copleșitoare, în care fiecare secundă câștigată a contat, iar fiecare gest de competență, grijă și căldură sufletească din partea sa, ca și a dr. neurolog Adriana Mihaela Mihăilescu au fost un zid între mine și moarte – în ce privește ajutorul pe care l-am primit din partea personalului de pe salvare, acum fiindu-mi cunoscut doar numele Gela Cojocaru al asistentei ce mi-a dat primul și importantul ajutor, voi reveni.

Mulțumesc, dragă doamnă doctor Margareta Miron! În viață există mult mai multe coordonate importante decât faptul de a fi…! Să râzi e mai mult decât a fi, să plângi e mai mult decât a fi, să iubești e mai mult decât a fi, să urăști e mai mult decât a fi, dar mai mult și mai mult decât a fi e să fii om…! În viață, pentru sacru nu se poate fixa un echivalent de răscumpărare. După cum nu costă nimic să afirmi liber, necondiționat propria iubire – un sentiment nobil pe care eu îl rostesc în inimă și-n gând față de dr. cardiolog Margareta Miron printr-un singur cuvânt: mulțumesc…!

Degeaba e lumea mare…, doar în sine omul are întotdeauna loc pentru sine. Din ziua aceea de 6 noiembrie 2025 eu am loc în mine și pentru dr. Margareta Miron, în inimă l-am făcut, el pesemne exista dintotdeauna și aștepta! Când uneori în viața ta vine cu încetineală și parcă de foarte departe cineva ce-și avea deja locul în inima ta, este ca și cum o rândunică ar agita puișorii drăgălași cu ciocurile întinse după hrană.

Pomul fără roade ridică la cer niște crengi țepene ca niște schelete, pomul greu de rod își apleacă la pământ crengile lui. Acestea-s aroganța oribilă și modestia nobilă…! Modestia, da modestia nobilă este cel mai luminos mod de comportare cu semenii săi a omului pentru oameni. Așa este dr. Margareta Miron, așa este dr. Adriana Mihaela Mihăilescu, așa este asistenta Gela Cojocaru.

Totul trece…! Florile nu se mai opresc din înflorirea lor, ploile nu se mai opresc din plouatul lor, oamenii nu se mai opresc din murirea lor…! Ce nu se mai oprește din izvorul vieții, căci dacă se oprește el seacă?! Iubirea…!

   (Aurel V. Zgheran)

by

Referinţă Bibliografică

Dr. Margareta Miron. Modestia nobilă a oamenilor pentru oameni/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 11 ianuarie 2026