DRAG DE PORTUL POPULAR (Mariana Stemate)

Mergând prin satele comunei noastre, cu diverse ocazii, am descoperit locuri minunate, cu peisaje în faţa cărora prietenul nostru John exclama, de fiecare dată, beautiful, el care a cutreierat atâtea alte ţări  din cel puţin trei continente. Dar nu numai locuri minunate are comuna noastrâ, ci şi oameni deosebiţi prin viaţa exemplară pe care o duc, prin preocupările  frumoase pe care le au într-o societate bazată doar pe consum. Cum aceştia, de regulă, rămân în anonimat pentru că nu ies la drumul mare  să se laude cu ceea ce fac, fondatorii ACT pentru Verneşti  şi redactorii Curierului  zoreştean au găsit modalitatea de a-i face cunoscuţi, măcar în zona locală, folosind tehnologia modernă, adică internetul, înfiinţând  verneștitv cu emisiuni lunare pe teme de istorie locală, cultură, tradiţii, educaţie. Prima noastră invitată de la rubrica Oameni de lângă noi a fost Mariana Stemate, despre care redactorul-fondator al ziarului local îmi povestise că este singura femeie din Zoreşti, eu cred că din toată comuna Verneşti, care merge la biserică în costum naţional, costum pe care şi l-a confecţionat singură. Am fost curioasă să o cunosc şi m-am bucurat când am aflat că a acceptat invitaţia noastră de a ne povesti, în faţa camerei de filmat, mânuită cu dibăcie de consilierul local Romulus Gomoescu-tot voluntar şi el, despre pasiunea ei legată de portul popular.

Mariana nu locuieşte în Zoreşti, ci în satul vecin, aşezat în vârful dealului, la marginea pădurii, nu departe de locul unde se numea, cândva,  La Tufe, unde  tinerii se adunau la horă, numit Săsenii pe Vale. Din discuţia cu ea am aflat că a învăţat clasa I la conacul boieresc Oancea, aflat în centrul satului, următoarele trei clase la Crama Popeasca din satul Valea Teancului, clasele 5-8, la Şc.generală din Zoreşti. Expresia  „ Ce mică e lumea!” o folosim de nenumărate ori în existenţa noastră, pentru că este un adevăr. Aşa că Mariana a exlamat-o când a dat cu ochii de cameramanul nostru, amintindu-i acestuia ce năzbâtii făcea când erau colegi la gimnaziu, dl prof. Arsene, când şi-a revăzut fosta elevă pe care o ştia doar o copilă atentă la orele de istorie.  Chiar eu am exclamat expresia, când  Mariana mi-a spus că prima treaptă de liceu  a frecventat-o la Liceul nr.4 ( 1986-1987), unde eu eram profesoară din 1975, doar că fizica a făcut-o cu colegul meu Ciprian Cleja, plecat mult prea tânăr dintre noi.  Întrebată fiind de unde pasiunea pentru lucrul de artizanat, interlocutoarea mea mi-a mărturisit, cu emoţie în glas, că artizanul familiei, de la care a învăţat să coasă motive naţionale pe pânză,  e tatăl ei. Acesta, chiar dacă e trecut de 70 de ani, lucrează şi acum  cu acul pe pânză dovedind încă pasiune, inventivitate, dăruire pentru artă. Să  tricoteze ciorapi de lână a învăţat Mariana de la bunica ei, cum se întâmpla în multe familii înainte de ’89.  Şi  şcoala a avut o contribuţie în dezvoltarea abilităţilor ei pentru  arta cusutului pe pânză, primind explicaţii pertinente la orele de lucru manual de la dna  înv. Partebună ( iarăşi, ce mică e lumea!, aceasta mi-a fost colegă de cancelarie la Lic Tehn. D. Filipescu, fostul Lic. nr. 4 ), şi de la dna prof. Pascu din Nişcov.

Mariana Stemate e un om obişnuit prin traiul pe care-l duce acolo, în satul ei, cu familia pe care Dumnezeu i-a dăruit-o, dar specială prin ceea ce face din lucru de nimic,  petice textile, pe care alţii le aruncă cu sacii, din materiale reciclabile. Şi costumul pe care mi l-a prezentat, cel cu care a venit la filmare, e făcut pe bucăţele, pentru că sursele financiare ale familiei nu-i permit să investească prea mult în materiale noi. Ceea ce investeşte ea în această creaţie este timpul, pasiunea, dăruirea cu care dă viaţă modelului în punct cruce- musculiţă, denumirea populară, pe cămaşa pe care o poartă la biserică ea şi feciorul ei de 27 de ani. Câţi tineri ar purta o cămaşă cusută de mama cu motive naţionale? Dacă mai ştiţi vreunul, ne daţi de veste pe adresa Curierului zoreştean.

Să ne oprim, pentru câteva clipe, din goana cu care ne trăim viaţa, din competiţia cu timpul, cel mai bun alergător din Univers, ca să-i putem observa pe oamenii speciali de lângă noi, să le zâmbim, să le apreciem talentul şi să-i îmbrăţişăm. Doamne-ajută!

Curierul zoreștean, 2018

by

Referinţă Bibliografică

OAMENI DE LÂNGĂ NOI/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 29 ianuarie 2022