În gânduri adâncit, privește bărbatul chipul din icoană
Al Maicii Domnului cu Fiul și aura ca o coroană
Iar mintea-i, răscolind trecutul din orășelul dunărean,
I-aduce-n față chipul dulce al fiicei lui de bun mirean.
Și-acum îi simte trupu-i gingaș când brațele-i i l-au cuprins,
Avea doar șapte zile Andra, simțit-a de fiori că-i prins.
Nu bănuia că el și fiica rămâne-vor numai ei doi,
Că cea care-i dăduse viața avea s-aleagă alte căi.
Dar viața merge mai departe, cu tata Andra a crescut,
Iubirea lui fiindu-i leagăn, pe drumu-i, far, de-opreliști, scut…
Copilăria, pe la munte, la străbunica dinspre tată
Vacanțele le petrecea, era comoara lui de fată .
Și din orașul dunărean, veniră-n cel de la Curbură
Unde bunicii ei paterni de chipu-i blând se bucură,
Dar n-a durat, c-adolescenta Luela Bunul și-a pierdut,
Plecat prea timpuriu spre astre, în suflet rău a mai durut.
Andra-Luela a crescut cu dragostea paternă,
Care, și-acum când mamă e, pare a fi eternă,
Căci el, bunicul Diogene, e mândru de nepoții lui,
Chiar de-s departe cu părinții în lumea Occidentului.
Și Maica Domnului cu Fiul de pe Altar parcă-i zâmbește
Bunicului ce-n rugăciune la cei dragi lui se tot gândește…
Alături, mama lui, Maria, cu ochii blânzi, înalță rugă
Să aibă Andra și copiii destin frumos și viață lungă.
4 aug. 2023, Vernești, Buzău, România – Georgeta Tudor


