Dulci ca strugurii la seratele toamnei sunt clipele vieţii încălzite de soarele cântecelor! Aşa cum în ciorchinii din vii se răsfaţă latent bucuria clipelor ce vor ajunge cândva în cupe, apoi în văzduhul inimii, într-un cântec se armonizează nobil şi profund momente de viaţă. Iar dacă muzica uşoară nu e nici pe departe uşoară (ce criterii or fi stat la baza atribuirii acestei denumiri?!), folk-ul transmite în acorduri lirice o maiestate a muzicii, înveşmântat fiind în fracul poeziei.
Unde se cântă folk scena se aseamănă cu o Veneţie în care gondolierii îşi varsă iubirea în canţonete, cu o punte de vapor pe care îşi zbuciumă dorul mateloţii, cu drumurile şi mansardele trubadurilor ce-şi anină de mandoline şi chitări serenadele, cu cerul tablourilor florentine tapisate cu îngeri şi trâmbiţe. Folk-ul are în melodie şi vers un ceva superior al mărturisirii şi apărării iubirii urcate la cafasul catedralei sufletului, unde coruri de heruvimi cântă măreţ, solemn şi sacru melancoliile umane. Muzica folk nu e o muzică de cântat oriunde, oricum, oricând şi de aceea, locul unde se cântă e asortat acestui gen cu o chitară vrăjită, un interpret măiastru şi măcar doi auzitori sensibili, al treilea fiind îngerul din cântec.
Astfel, acest loc se transformă în amfiteatru în care, de la menestrelii medievali, până la romanticii lui Adrian Păunescu se-adună cântăreţii şi poeţii, ca să înfrumuseţeze viaţa sufletească, să-i laude şi sporească bogăţia de aur sonor! Între ei, nimeni nu cântă mai spintecător cu spada iubirii prin inimile îndrăgostite, ca Ducu Bertzi. Bucuria, patima şi revelaţia iubirii se pot extrage din cântecele lui Ducu Bertzi, ca dulceaţa vinului ce astâmpără setea de viaţă pe drumul spre raiul mucenicilor dragostei. Iubirile sunt ocupări grăitoare ancestrale ale celei mai mari părţi de timp a vieţii unui om. De aceea, cântecele lui Ducu Bertzi ţin loc de imn, rugăciune şi ofrande la altarele şi zidul iubirii, ca inelul, sărutul, plânsul, extazul, busuiocul şi cununia!
Ducu Bertzi este un cântăreţ de muzică folk vestitor, slujitor şi trezorier al iubirii. El nu rosteşte altceva în melodie şi poem decât că istoria omenirii este istoria iubirii, iar istoria iubirii e tipărită în note muzicale! Este un cântăreţ de negrăită căldură melodică şi adâncă lumină spirituală, ce din corzile chitării, ondulaţiile glasului şi versetele vulturului din gând trimite, de pe când cenaclul „Flacăra” cu poetul Adrian Păunescu slăveau romantismul şi ardoarea tinereţii în spectacole fulminante, solia sa către inimi, în cântecul folk melodios şi versuri mătăsoase, alese din confesiunile poeţilor.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..
FOARTE FRUMOASĂ PREZENTARE. FELICITĂRI, STIMATE DOMNULE ZGHERAN! Se denotă în scrisul dvs o sensibilitate aparte în înțelegerea nu numai a actului artistic, ci și a artistului însuși. Mă bucur că sunteți autor Armonii Culturale. Sărbători cu bine, cu pace și lumină!