ELOGIUL IUBIRII
TIMP DE IUBIRE…
lui Adrian Păunescu
Și totuși există iubire (Adrian Păunescu)
Mai dă-mi timp, iubire, dă-mi timp!
Încă nu am semănat cu maci toţi norii,
Nu mi-am purtat paşii prin crinii albi,
N-am sorbit nectarul din pomii înfloriţi,
Nu ţi-am spus că ochii tăi sunt atât de vii…
Nu pleca iubire, rămâi lângă mine, rămâi!
Mai dă-mi timp, iubire, dă-mi timp!
Cât dor mi-este de tine în orice anotimp!
Aş vrea să fii aproape de mine mereu,
Să te simt vibrând ardent în sufletul meu,
Strălucind, prin iubire, ca o roşie floare,
Sporind cu fericire a lumii splendoare.
Nu am să las îngerul negru să te ia departe,
Eşti iubita mea, prin ceaţa-acestei lumi,
Aş lumina cu ochii tăi tot cerul de iubire,
Te-aş strânge-n suflet ca pe-un trandafir,
Mireasmă rară peste neguri şi lumini
Şi-ai înflori din veac în veac frumoasă…
SUFLET DE POET
Lui Nicolae Dabija
„Citește, citește mereu! Creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini din care
vei întocmi înțelesul și filozofia vieții.” (Mihai Eminescu)
„Poetul este un întreg univers”(Emily Dickinson)
Se arcuiesc curcubeie de vise
Pe pajiști albastre, întinse…
În inima poetului curge fluviul iubirii,
El arde de dor în cascada vorbelor…
Pătruns de taina lor,
Își lărgește adâncul privirii,
Ar vrea să scrie pe azur
Tot ce are în suflet mai pur:
Slovele de foc ale neamului
Ce-a urcat muntele calvarului,
Răstignit pe crucea istoriei,
Strălucind pe culmile gloriei.
Gândurile poetului străbat
Cărările infinitului,
Să adune de la îngeri
Puterea de a ilumina,
Prin slovele-perle,
Inima neamului,
Mereu urgisită,
Dar mereu demnă
Să înfrunte furtunile,
În viscolul veacurilor.
Sufletul mare al poetului
Adună durerile neamului,
Înfiorat de freamătul frunzelor,
De licărul stelelor,
De murmurul valurilor,
De chipul copiilor,
De iubirea inimilor
Seamănă pe pagini lumina
Și pătrunde în nemurire.
ECATERINA CHIFU


