EMIN ŞI VERO
Autoare:Ecaterina Chifu
Trezeşte-te iubito şi dă-mi o sărutare,
Spune-mi că mă iubeşti, că totu-i doar visare…!
Noi, n-am murit, iubito, plutim în alba zare,
Pe aripe de vise, dragi păsări călătoare…
De ce-ai luat otrava ce ţi-a stins suflarea?
În sufletul tău dulce aş fi trăit mereu…,
Iubito, alţii m-au omorât şi n-ai avut răbdarea
Să afli adevărul şi-ai şters zâmbetul tău…
Trezeşte-te iubito şi ia a mea suflare!
În braţele iubite aş fi adormit cu drag…
Am fi trecut prin veacuri cu a ta adorare,
Ce n-am găsit la alta pe-acest trist meleag…
Mi-e dor de-a ta făptură vibrând de iubire,
Mi-e dor de gura-ţi dulce şi ochii-ţi viorii,
Mi-e dor de al tău suflet şi de a ta gândire.
Din depărtări albastre, la mine tu să vii!
Trezeşte-te iubito şi dă-mi o sărutare,
Spune-mi că mă iubeşti, că totu-i doar visare…!
Noi, n-am murit iubito, plutim în alba zare,
Pe aripe de vise, dragi păsări călătoare.
(Poezie publicată în antologia:”Iubirea, eterna poveste”, 2018)
MIRII IUBIRII ETERNE
Suntem amândoi mirii inbirii eterne,
Trăim sub vraja luminii din stele,
Adunăm fericiri din lumile rebele
Ce le îmblânzim cu iubiri şi poeme.
Să ne pierdem iar în insula fericirii!
Să dăm glas doar puterii iubirii!
Şi… fericiţi să trecem pe valurile mării
Cu luceferi şi stele în ceţurile viorii!
Nimeni despre noi să nu ştie nimic,
Cununa să ne-o pună bătrânul sihastru,
Să ardă-n cădelniţă răşină, un pic, un pic
Să ne amintim mereu de raiul nostru!
Suntem amândoi mirii iubirii eterne,
Nimic nu ne desparte, nu vine uitare,
Peste viaţa noastră, că-n dorul fierbinte,
Suntem uniţi în suflet, uniţi şi-n minte…
Şi… chiar dincolo de timp şi de spaţiu,
Vom trăi frumoasa povestea de iubire,
Nimeni nu va dirija iar destinul nostru,
Suntem făcuţi doar pentru viaţa-n fericire…
VIENA DRAGOSTEI NOASTRE
E primăvară-n Viena… Primăvară!
Şi-n noi ea a înflorit întâia oară…
Ne privim dulce, ochi în ochi, pierduţi,
De-atâta dor, noi am rămas tăcuţi…
Dunărea cântă-n valurile-albastre,
Răsună lunca de triluri măiastre,
Dar bucuria noastră nu-i deplină:
Suntem despărţiţi de-o soartă haină.
Îţi mulţumesc, iubito, c-ai venit,
Prezenţa ta mă face atât de fericit,
Dar vei pleca în ţara-ndepărtată
Şi vei lăsa pustiu, inima frântă.
E scris în stele ca tu să fi a mea iubită,
E scris că doar eu te voi face fericită,
De ce mă priveşti cu ochii întrebători,
Când şti că doar cu iubire suntem datori.
EMIN, DE CE NU VII?
Codrul adoarme cu teii în floare,
Scuturându-se-n dulcea răcoare,
Cad în ropot ape repezi întruna,
Peste vârfuri de brazi alunecă luna…
Mai tremură luceferi pe ape,
Mai scânteie stele pe lacuri,
Mai scapără luna pe ramuri,
Se varsă aur şi-argint în noapte…
Izvorul tainic mai susură lin,
Plopii foşnesc pe cerul senin,
Fluturii albaştri plutesc peste flori,
Vântul serii răspândeşte fiori.
Feţii-frumoşi şi crăiese-n poveşti
Trec peste câmpuri albe sub stele…
Dar TU POETE, TU, unde eşti?
TU şi toate, toate dorurile tale?
De ce nu vii din depărtări albastre
S-aduci lumina sufletelor noastre?
De ce nu vii s-aduci speranţă
Şi înfloriri de-o altă viaţă?
NAŞTEREA LUCEAFĂRULUI
Autoare:Ecaterina Chifu
În scânteieri albastre „regina nopţii” vine,
Aprinde diamante prin zările senine,
Pe-ntinderile albe, revars-ale ei raze,
Zâne-ursitoare un nou-născut veghează:
–Să-i fie glasul dulce şi sufletul curat…
–Să aibă gândul mare de ales împărat…
–Să fie o lumină pentru al său popor…
–Să fie ars mereu de-un dor mistuitor…
–Să fie o speranţă pentru viitorime!
–Să fie un măiestru făuritor de rime!
–Să fie ca o stea, în „Dulcea Românie”!
–Să fie glas de vifor, în vremuri de mânie!
Copilul doarme lin, la sânul maicii sale,
„În limpezi depărtări”, luceafărul apare,
Pătrunde în odaie „cu recile-i lumini”
Şi botează pruncul cu ochii mari, senini.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..