NOAPTEA MUZEELOR LA RÂMNICU SĂRAT

Anul acesta, muzeul municipal din Râmnicu Sărat „Octavian Moșescu” și-a deschis porțile sâmbătă, 17 mai, la orele 18, cu o bogată ofertă de opere de artă, de obiecte de artizanat și de tehnică populară, cu camera memorială „Florica Cristoforeanu” amenajată anul trecut.

Deschiderea evenimentului s-a făcut în sala mare de la etaj din conacul brâncovenesc, unde eram înconjurați de tablourile lui Ștefan Popescu și ale lui Petre Iorgulescu. Yor.

Doamna directoare Roxana Vișan a adus mulțumiri conducerii municipiului care a sprijinit acest muzeu cu fonduri, pentru a oferi vizitatorilor bucuria de a admira creații artistice de neprețuită valoare.

D-l primar a vorbit despre importanța culturii în viața municipiului, dumnealui fiiind mereu alături de artiști, de creatorii de frumos.

Eu, Ecaterina Chifu, am profitat de prezența artiștilor veniți din Republica Moldova, un grup condus de d-l pictor Vitalie Butescu care și-a adus elevii dumnealui la acest eveniment importan și am spus că „un muzeu este o instituție de cultură ce oferă cunoaștere, educație, acumulează valori, oferă emoții estetice, bucurie a ochilor, a sufletului. Prezența artiștilor din Basarabia ne bucură, este o dovadă că „ne unește cultura” (sloganul Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu”) și este o certitudine că Românii de pe ambele maluri ale Prutului pot fi uniți prin cultură, fapt ce poate duce la unirea tuturor Românilor, spre bunăstarea neamului românesc.”

Am asistat la o demonstrație de măiestrie artistică în foișorul conacului brâncovenesc unde d-l Vitalie Butescu și discipolii dumnealui pictau sub ochii noștri frumoasa biserică din față, ctitorie brâncovească.

Am revăzut sala de expoziție cu picturile d-lui Vitalie Butescu și nu știam că să privesc mai întâi, că îmi vibra sufletul de emoție. Vedeam Turnul Eiffel printre clădiri în stil clasic francez, într-un tablou în care mă fascina culoarea cerului, cer văzut de mine la Paris, unde am ajuns cu o bursă europeană, prin programul Comenius. Era de o puritate extraordinară, cum este la noi în luna mai, foarte înalt, dar mereu pe el erau învolburări de nori, surprinse de acest pictor, nori plini de strălucire; vedeam Catedrala Notre Dame pierdută în ceață și parcă simțeam aerul de pe malul Senei mirosind a mare. Admiram Biserica de la Mânăstirea Voroneț cu albastrul eclatat în tablou, care apărea tridimensională, ca și alte monumente pictate de acest artist al penelului, monumente de arhitectură care parcă își luau zborul spre înalt, precum Castelul Peleș, Castelul de la Balcic, Vila Mina Minovici, Palatul Telefoanelor etc. Retrăiam călătoria mea în Veneția, cu palatele și gondolele sale pe o apă sclipitoare, Bazilica San Marco, Palatul Dogilor și îmi rețineam respirația, când am văzut luminile de pe mare la Balcic. Tablourile cu flori ale acestui artist erau făcute prin tehnica în relief. Mă întrebam cum a reușit pictorul să redea alternanța dintre lumini și umbre, declanșând emoții greu de descris,

În sala de Etnografie, d-na Roxana Vișan ne-a prezentat casa țărănească specifică zonei Râmnicului, cu toate ustensilele, cuptorul unde se puneau oalele de lut, costumele populare, coșul cu merinde pentru biserică etc. Copiii erau interesați de râzboiul de țesut, de costumele populare, iar în sala Menelaș Chircu, dedicată memoriei acestui promotor cultural al zonei folclorice de pe Valea Râmnicului care a ajuns la Paris cu ansablul său „Chidia” am văzut într-un film din 1910 evoluția acestuia.

În sala „Florica Cristoforeanu” vizitatorii au fotografiat rochiile de scenă ale acestei renumite cântărețe de operă născută la Râmnicu Sărat, obiectele personale, partituri, date biografice, afișe.

Pe mine m-au impresionat manuscrisele divei care ne-a lăsat cartea „Amintiri din cariera mea lirică”.

Am vizitat sala „Flori Cantaacuzine” și am văzut desenele lui George Georgescu, după o piatră tombală a unei prințese brâncove.

Intrând în sala de la Turn rezervată tablourilor semnate de artista plastică din Focșani Alexandra Baciu, am păstrat un moment de tăcere, căci nu știam ce să admirăm mai întâi. Din tablori ne urmăreau ochii foarte expresivi ai unor personaje care își spuneau povestea vieții lor în mod diferit: unii priveau direct spre noi, apărând cu bucuriile și tristețile lor, dar cele mai multe femei aveau o privire interioară ce le făcea să apară detașate de orice realitate, preocupate doar de sinele propriu. Tabloul ce evocă pe un zeu antic, intitulat „Hefaistos” are ca personaj un bărbat tânăr, cu trăsături foarte bine conturate, exprimând, curajul, voința, puterea de dăruire, înconjurat de flăcări, focul fiind un element ce contribuie la crearea lumii, după filozofii greci. Mi-a plăcut tabloul „Somnul”, după afirmați autoarei, Alexandra Baciu care redă acel somn regenerator, nu distructiv, un somn ce oferă energia continuității vieții. Expoziția a apărut sub genericul „Omnia” și adună lucrările artistei din diferite epoci, titlul ilustrat de un tablou, un autoportret în care apare doar capul, iar corpul pare integrat în tot universul, ilustrat în culori purpurii, cu scânteieri aurii, pe un fond vegetal.

Mi-au rămas pe filmul interior mai ales tablourile ce redau flori, și pădurea, minunata pădure care ne cheamă mereu la verdele ei mătăsos.

În pavilionul central erau și sculpturi: balerină, cap de fetiță, dar cea mai importantă mi s-a părut capul lui Eminescu realizat cu multă finețe și măietrie de Oscar Han.

După ce am revăzut tabloul cu trandafiri al lui Dumitru Ghiață și florile roșii ale lui Corneliu Baba, autoportretul său și „Cap de țăran”.

Am ajuns în sala în care a expus un pictor local, Daniel Moraru, unde ni s-au prins de suflet tablouri lui, realizate după imagini din natură. Frumusețea era acolo, sub ochii noștri și am fi întins mâna să atingem iarba verde, separată de o potecă de lumină între copaci, iar imaginile din deltă făceau să ne sporescă bătăile inimii. Ce secret a aflat artistul, de a putut reda culoarea diferită a luminii în anumite momente ale zilei, nu știm. Simțeam că nu ne mai puteam desprinde de acele tablouri, ce ofereau atâta bucurie inimii noastre.

Cum biserica din curtea muzeului era deschisă, am intrat și ne-am recules în acest monumnent de artă în stil brâncovesc, ca să mulțumi Lui Dumnezeu pentru această zi și a ura toturor creatorilor de frumos sănătate și viața lungă în slujirea artei.

Ecaterina Chifu, membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

by

Referinţă Bibliografică

Ecaterina Chifu: NOAPTEA MUZEELOR LA RÂMNICU SĂRAT/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 19 mai 2025