POEZII DEDICATE LUI GRIGORE VIERU
G las duios în grai românesc,
R ămâi „luceafăr al limbii române”
I ubit pe tot plaiul strămoşesc
G ând înaripat, făptură-minune,
O inimă ce bate în aur timpul,
R ăsai o dalbă stea pe cerul patrie,
E senţă divină, semn veşniciei.
V isul de unire a tuturor Românilor,
I deal înălţător în viaţa tinerilor,
E şti cel ce aprinde lacrimi în cuvânt,
R ămâi amintire în sufletul copiilor,
U n dor nestins pe-al nostru pământ.
ACROSTIH:GRIGORE VIERU
Gând înflorit în mărgăritare-cuvinte,
Rămâi luceafăr AL LIMBII ROMÂNE
Iubirea de ţară ne-ai semănat în minte,
Graiul tău dulce încet spune poveşti:
Odată, un prinţ frumos venise pe lume,
Rânduit de cer să ne fie mântuire,
Eminescu va fi a noastră nemurire,
Vis înaripat al dragostei de neam,
Iubind dulcea limbă străbună,
Este jertfit ca şi tine pe-al ţării altar,
Răstigniţi pentru un măreţ ideal:
Iubire între fraţi în patria-mumă.
GLASUL POETULUI GRIGORE VIERU
Văzut-am lumina în Ţara lui Eminescu,
Adunat-am comori în infinitul ochilor,
Tot albastru dulce dintre Tisa şi Nistru,
Port în inimă tot dorul neamului nostru…
Sunt iarbă acum, într-o albastră stea,
Veghez din înălţimi toată ţara mea,
Mă doare durere ce clocoteşte în ea
Lacrimi îmi curg, că nu pot ceva schimba,
Să le fie Românilor acum altfel viaţa,
Trăim fraţi Români despărţiţi mereu,
Şi-l chem în ajutor pe Dumnezeu,
Să mântuie drag poporul român al meu.
ECATERINA CHIFU VOL „POEMELE PATRIEI”


