Motto:„Dumnezeu este dragoste și dragoste este Dumnezeu” (Albert Einstein)
POEZIA – LUMINA VIEȚII
Atâta lumină adunam în tinere inimi,
Că întregul univers străluminam senini,
Poezia – lumina vieții, înflorea în noi,
Îndrăgostiți în primăvara vieții-n doi.
Ce frumoasă era vara în țara de dor!
Nu știam durerea, nici umbra de nor.
Ce senin era cerul! Îmbrăcați în azur,
Lăsam în palmele iubirii sufletul pur!
Sorbeam din cristalele apei scântei,
Mângâiați de soarele toamnei târzii,
Mâinile ni le uneam, arcuind adieri
Ce vibrau intens, sub viorile pădurii.
Albul zăpezii ne purifica, eram îngeri,
Nu ne pierdeam în cumplite frângeri,
Că puterea iubirii era scut pentru noi,
Urcând până la cer speranțele-n doi.
Chipul ne înflorea, iluminat, fericit,
Cu visele toate, noi, zburând la infinit
Peste mările durerii, cu dor nesfârșit,
Săvârșeam nuntirea în raiul iubit.
Am rupt negre file din cartea tinereții,
Ne-am pierdut unul de altul, iubire,
Ne-a rămas doar poezia–lumina vieții,
În amintiri ce sporesc fugara fericire.
O ȚARĂ DE LUMINĂ
Nori negri se rostogolesc mereu peste țară,
Ne tremură sufletele de spaime cumplite,
Mor toate speranțele în inimile împietrite,
Uităm dacă afară este iarnă sau primăvară.
Ce uragan se abate peste un blând popor,
Ce alte suferințe îl mai așteaptă în viitor,
Ce destin i-a hărăzit acum Marele Ziditor,
Când va sfârși, Doamne, drumul istovitor?
Mi-e dor de țara mea, urcând spre lumină,
Cu munți, cu ape, câmpii, cu bolta senină,
Mi-e dor de bucuria ce se revărsa din infinit,
Peste pământul românesc, pământ mult iubit.
Țara de lumină, urcând în azur, va înflori,
Pe verzile câmpii, soarele va alerga-n valuri,
Florile roz-albe vor îmboboci în ramuri
Și-n inimi toate speranțele vor înmuguri.
Doar iubind, vom dobândi iubire,
Doar sperând, vom dărui fericire,
Pe aripi de timp vom fi învingători,
Cu viața rămânem toți țării datori.
APRINDEȚI ÎN VOI LUMINA LUI DUMNEZEU!
– Aprindeți ăn voi lumina lui Dumnezeu!
Șoptea înțeleptul cu chip topit în muntele alb.
Ochii lui azurii scrutau depărtările ninse,
Ne mângâiau cu o dulce lumină senină.
–Unde să găsim, preabunule, lumina divină?
El înălță capul spre cer și pe brațele-ntinse,
Coborau raze de aur răspândind bucurie,
Mergea spre pădurea foșnitoare în amurg,
Călcând ușor iarba verde cu flori albe,
Văzduhul tot tremura de triluri de păsări
Și noi vedeam cascade repezi scânteind,
Inima ne înflorea, creștea cât un munte,
Revărsa în jur doar bucurie și fericire!
Bătrânul înțelept spuse cu glasul-ecou:
– Răspândiți în lume iubirea lui Dumnezeu,
Fiți voi toți, fiii lui, doar o imensă iubire,
Dăruiți iubire din iubire și rostuiți viața,
Să fie ușoară povara, să vă îndumnezeiți!
Ridicați fruntea sus senină, uniți sub un nimb!
Nimic nu vă poate strivi, oricât rău vi se face,
Voi sunteți binecuvântați, rămâneți în credință,
Rămâneți puternici, străluminați de curcubeie!
Aprindeți făcliile nemuririi pe piscuri înalte,
Păstrați în voi veșnicia, iubind mereu pe ceilalți,
Nu uitați să dați slavă Celui ce este pentru voi
Mângâiere și scut, mântuire și aleasă iubire!
Autoare Ecaterina Chifu
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..