De când, furat de-nstrăinare,
și încă-s cununat cu zorul,
dragostei,pe- ntinsa-i vale,
de ani buni i-am pus zăvorul.
Cu toamnă-mi calc și-acum cutuma,
ce-i laie azi, mâine-i bălaie,
că-i foc de paie - jură bruma
albind petalele-n „văpaie”.
Din Sân'Andrei te-așterni, tu, iarnă,
cu mine-acas', cu țara-n zale,
cu planuri vechi ce or să cearnă
zăpada mea, ... de sărbătoare ...!
Ce mult mi-a pus timpu-n bagaje ...!
Seninu-n ochi, lungi ploi pe fire
și-n umbletul sorții - miraje ...,
știu azi ce-i truc și ce-i iubire ...!
..............................................
Sfidând obrazul din bucoavnă
și-aprinse, cum le e corvoada,
atâtea flori se ard în toamnă ...,
doar una-mi sărută ... zăpada ... !
de Eduard Rony CODREANU